Fondul forestier și valorificarea lemnului

Padurile ecuatoriale se intalnesc in regiunea ecuatoriala, de o parte si de alta a Ecuatorului (in medie pana la 5? latitudine nordica si sudica) precum bazinul fluviului Congo, campia Amazonului, Nordul Australiei, si insulele Filipine.

Acesteia ii sunt specifice: numarul mare de specii si genuri cu ritm rapid de crestere; distributia etajata a componentelor(arbori foarte inalti ce ajung pana la 50 m, cu dispozitie discontinua, sub care se afla arbori cu inaltime de 25-30 m care au o dezvoltare larga, arbori sub 10 m inaltime si arbusti, iar la baza un strat de muschi, graminee, ciuperci, un numar ridicat de liane, alge, muschi, ferigi, orhidee).

Padurea Ecuatoriala tipica exista pe soluri bine drenate si cu reactie bazica. In locurile cu drenaj redus, ea capata alte caracteristici, in functie de durata intervalului de exces de apa. La latitudini mai mari (5? - 10?) se realizeaza trecerea de la padurea tipic ecuatoriala (devine mai rara) la vegetatia de savana. Intre arborii cu valoare economica deosebita sunt: in Brazilia - arborele de cauciuc(Hevea braziliensis), arborele de cacao (Theobroma cacao), palmierul de fibre textile (Astnocaryum vulgare), palmierul de vin ( Maurita vinifera); in Africa - acaju (Khaya), abanosul (Diospyros), palisandrul (Dalbergia), arborasul de cafea (Coffea liberica), palmierul de ulei (Elaeis guineensis); in Asia de SE - abanosul, mango, arborele de scortisoara, palmierul de zahar, bananieri, bambusi 9 Bambusa procera). Unele suprafete ale padurii ecuatoriale ( mai ales in Asia de Sud-Est) au fost defrisate, locul lor fiind luat de culturile de orez, bananieri, etc.

Mai important este ca nu exista un sezon uscat in urma umezelei severe. In afara de baldachinul de sus, mai sunt doua sau mai multe straturi forestiere, compuse in mare parte din puieti, arbusti, si copaci. Vita de vie si muschii atasati copacilor sunt de obicei din abundenta. Vazut din aer baldachinul de sus este inchis si o lumina subtire atinge solul padurii.

Solurile ecuatoriale sunt diverse, de la soluri vulcanice la nisipuri, desi jumatate din totalul zonei ecuatoriale este compusa din soluri rosii. Clima calda si precipitatiile copioase in zonele ecuatoriale umede duce la o puternica actiune a climei asupra solulilor. Mineralele din sol sunt dizolvate in continu de apa de ploaie. Solurile rosii sunt foarte sarace in minerale, desi siliciul, aluminiul, si fierul devin concentrate pentru ca in mare parte nu sunt dizolvate de apa de ploaie. Solurile de lut, desi sarace in minerale, contin destul de multa apa si padurea ecuatoriala a evoluat astfel incat sa se foloseasca de acest avantaj. Solurile podzolice, care pot fi foarte raspandite local, cum ar fi in bazinul Rio Negro din Amazon, contin predominant sulf. Ele sunt sarace in lut, au un orizont albit sub stratul de humus, si un orizont B care acumuleaza materia organica descompusa incomplet. Cum acesti compusi organici se strecoara in rauri au produs asa numitele rauri cu apa neagra (cum ar fi Rio Negro). Solurile aluvionale dealungul raurilor sunt de obicei bogate in minerale in comparatie cu solurile rosii. Cel mai bun exemplu este bazinul hidrografic al Amazonului care are o intindere de peste 3,500 km.

Cantitatea mica de minerale din solurile ecuatoriale a fost dobandita in timpul evolutiei padurii ecuatoriale. Activitatea biologica accelerata din litiera, impreuna cu precipitatiile abundente, vor duce la degradarea chimica rapida a solurilor ecuatoriale. Avand soluri sarace in minerale plantele din padurea ecuatoriala pot captura mineralele retragandu-le in tulpina, acumulandu-le din apa de ploaie in muschi si pe trunchi si ducandu-le la radacina inainte de a fi consumate. Acest lucru este realizat cu ajutorul unor ciuperci care absorb minerale. Aceste asocieri simbolice poarta numele de simbioze; ciupercile aprovizioneaza copacii cu minerale si acestia furnizaeza energie ciupercilor.

Flora

Flora in padurile ecuatoriale este dominata de angiosperme sau plantele cu flori. Majoritatea speciilor sunt lemnoase. Intr-un hectar de padure ecuatoriala matura se gasesc de la 80 la 200 de specii lemnoase. Datorita naturii predominant lemnoase a padurii speciilor le ia mult timp sa infloreasca. Multe specii ating maturitatea in 30 sau mai multi ani.

Oamenii de stiinta impart de obicei padurile ecuatoriale in straturi, desi sunt foarte greu de delimitat. Verdeata puietilor, vita de vie, muschii, si copacii mici de obicei ascund o vedere clara a straturilor padurii ecuatoriale dar de obicei este posibil sa le vedem. Cinci straturi pot fi identificate. Cel mai inalt este format din copaci care isi imping coroanele deasupra baldachinului. Acesti copaci pot avea o inaltime de peste 50 m. Acestia sunt niste copaci magnifici, cum ar fi copacul de bumbac Kapok, ale carui crengi pot avea 30 -; 40 m. Principalul baldachin umple spatiile dintre copacii din primul strat si formeaza un invelis continu cu acestia. Vita de vie, muschii si lichenii pot creste din abundenta in baldachin daca razele solare ajung la ei. Sub baldachinul de sus se afla un strat vag de copaci mai mici care pot avea o inaltime de 10 -; 30 m. Multi pot fi copaci giganti care nu au atins maturitatea; altii si-au atins inaltimea maxima. Un strat de arbusti sub acest strat de copaci mai mici poate avea copaci care nu si-au atins inaltimea maxima, dar si o mare varietate de copaci maturi. In final, ultimul strat consta in numerosi puieti si plante ierboase imprastiate.

Fauna

Padurile ecuatoriale sunt cele mai diverse ecosisteme de pe Pamant datorita numarului de specii de animale. Majoritatea sunt insecte, dar sunt si multe vertebrate. O regiune mare de padure, cum ar fi bazinul Amazonian, poate avea mai mult de zece milioane de specii, desi multe dintre acestea nu au fost inregistrate stiintific.

In contrast cu padurile temperate, majoritatea animalelor din padurea ecuatoriala se afla in arbori. Chiar si unele vertebrate masive, cum ar fi urangutanul, a evoluat astfel incat sa-si petreaca majoritatea vietii in copaci. Marea diversitate a mutor grupuri de animale, cum ar fi pasarile, poate fi explicata in mare parte prin faptul ca multe combinatii unice de specii tind sa ocupe straturi diferite ale padurii.

Viata bazata in copacii tropicali a dus la evolutia multor adaptatii specifice. In padurile ecuatoriale din Lumea Noua multe grupuri de mamifere, cum ar fi maimutele si cativa porci spinosi, au cozi; aceasta trasatura ajuta in mobilitate dar de asemenea le da posibilitatea sa se agate pentru a ajunge la hrana. Cateva paduri din Asia sunt cunoscute in special pentru animalele care au abilitatea de a sari dintr-un copac in altul, care este o metoda eficienta de a merge prin padure.

Interactiile reciproce intre plante si animale sunt o caracteristica a padurilor ecuatoriale. Multe grupuri de animale, dar in special insectele si pasarile, polenizeaza copacii. Insectele primesc hrana din nectar si alte substante, si in schimb polenizeaza urmatoarele flori pe care le viziteaza.

Dupa ce se formeaza fructul, animalele

1. Fl. Bran, Geografia resurselor economice, Ed. Athenaeum, Bucuresti, 1993

2.Fl. Bran, Vl. Rojanschi, Gh.Diaconu, Protectia si ingineria mediului, Ed. Economica, 1997

3.Fl. Bran, Vl. Rojanschi, Gh. Diaconu, F. Toderoiu, Economia si protectia mediului, Ed. Tribuna Economica, 1997

4. E. Cetina, Probleme de geografie economica mondiala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981

5. M. Chitu, A. Ungureanu, I. Mac, Geografia resurselor naturale, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983

6.V. Cucu, Geografia populatiei si asezarilor omenesti, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974

7. Gh. Dolgu si colectiv, Economia mondiala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1989