Laserul este un dispozitiv optic care genereaza un fascicul coerent de lumina. Fasciculele laser au mai multe proprietati care le diferentiaza de lumina incoerenta produsa de exemplu de Soare sau de becul cu incandescenta:
- monocromaticitate -- un spectru in general foarte ingust de lungimi de unda;
- directionalitate -- proprietatea de a se propaga pe distante mari cu o divergenta foarte mica si, ca urmare, capacitatea de a fi focalizate pe o arie foarte mica;
- intensitate -- unii laseri sint suficient de puternici pentru a fi folositi la taierea metalelor.
La origine termenul laser este acronimul LASER format in limba engleza de la denumirea light amplification by stimulated emission of radiation (amplificare a luminii prin stimularea emisiunii radiatiei), denumire construita pe modelul termenului maser care inseamna un dispozitiv similar, functionand in domeniul microundelor.
In limba romana forma de plural recomandata de dictionare este lasere; cercetatorii implicati in acest domeniu prefera insa pluralul laseri.
Istoric
Principiile de functionare ale laserului au fost enuntate in 1916 de Albert Einstein, printr-o evaluare a consecintelor legii radiatiei a lui Max Planck si introducerea conceptelor de emisie spontana si emisie stimulata. Aceste rezultate teoretice au fost uitate insa pina dupa cel de-al doilea razboi mondial.
In 1953 fizicianul american Charles Townes si, independent, Nikolai Basov si Aleksandr Prohorov din Uniunea Sovietica au reusit sa produca primul maser, un dispozitiv asemanator cu laserul, dar care emite microunde in loc de radiatie laser, rezultat pentru care cei trei au fost rasplatiti cu Premiul Nobel pentru Fizica in 1964.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
