Difuzoare

Difuzorul este un traductor care converteste semnalul electric in sunet. In mod obisnuit, difuzorul constituie sarcina unui amplificator de putere si creeaza un camp acustic. Problema randamentului este pe primul plan, astfel ca difuzorul este un traductor de putere, adica trebuie sa transforme in putere acustica o cantitate cit mai mare din puterea electrica absorbita.

Elementele constituente ale unui difuzor sint:

- traductorul propriu-zis, de exemplu bobina mobila;

- elementul (calota, con, membrana) solidar cu traductorul;

- elementul radiant propriu-zis.

1.1 Istoria difuzoarelor

Primele brevete referitoare la difuzorul cu bobina dateaza din sec. XIX - 14 dec. 1877 Ernest Wermer (Siemens), 27 apr. 1898 sir Oliver Lodge. In 1924 Chester W. Rice si Eduard W. Kellog de la General Electric (SUA) au depus un brevet pentru un difuzor cu bobina mobila si au construit un amplificator de un watt. Difuzorul cu amplificator incorporat, numit "Radiola Model 104" a fost vandut in 1925 cu 250 de dolari bucata.

1.2 Clasificarea difuzoarelor

Principalele tipuri de difuzoare sint:

- difuzorul cu bobina mobila, cu radiatie directa (difuzor dinamic), constituit dintr-un conductor mobil, realizat sub forma unei bobine, solidar cu un con, care este elementul radiant;

-difuzorul cu bobina mobile, cu palnie (difuzor cu pilnie), con?

stituit dintr-o bobina mobila solidara cu o calota, care este cuplata cu mediul ambiant printr-o pilnie acustica;

- difuzorul electrostatic, constituit ca si un microfon condensator, armatura mobila fiind chiar elementul radiant.

1.3 Parametrii difuzoarelor

Pentru a putea folosi intr-un mod util un difuzor este necesar sa fie cunoscute o serie de marimi care il caracterizeaza

Puterea nominald, pn, se exprima in VA si reprezinta puterea electrica aparenta care poate fi aplicata unui difuzor, astfel incit:

- temperatura elementelor constitutive sa nu depaseasca o anumita valoare, de exemplu 65?;