Rolul Cursului de Schimb în Mecanismul de Transmitere a Politicii Monetare

Politica monetara reprezinta o componenta de baza a politicii economice si are ca misiune principala reglarea volumului mijloacelor de plata utilizate pe piata bunurilor si serviciilor, prin folosirea unor instrumente specifice in vederea realizarii obiectivelor finale ale politicii economice (asigurarea unei cresteri economice echilibrate, ocuparea deplina a fortei de munca, stabilitatea preturilor si asigurarea echilibrului balantei de plati externe).

Cursul valutar are o influenta semnificativa pentru intreaga economie. Acesta se refera la raportul valoric dintre moneda unei tari sau pretul unei valute exprimat in alta valuta. Astfel, cursul valutar reprezinta pretul la care o moneda nationala se schimba cu alta moneda.

Datorita dezvoltarii si amplificarii schimburilor internationale, economiile anumitor tari au devenit interdependente, fapt datorat liberei circulatie a marfurilor, a serviciilor, a persoanelor si a capitalului financiar cat si influentei pe care o au acestea asupra activitatii economice. Operatiunile efectuate cu alte tari implica folosirea cursului de schimb, acesta influentand balanta de plati externe, deci si activitatea economica a unei tari.

Din cele mentionate, cursul de schimb este un canal important de transmitere a politicii monetare.

Capitolul 1 . Politica monetara a BNR si cursul de schimb

Din anul 1999, BNR a urmarit doua obiective care s-au potentat reciproc, si anume o dezinflatie graduala impreuna cu mentinerea unei pozitii externe sustenabile, prin utilizarea cursului de schimb ca ancora nominala. Cadrul politicii monetare s-a infaptuit impreuna cu un regim de flotare puternic administrata a cursului de schimb, menit sa concilieze obiectivul dezinflatiei cu cel de prevenire a deteriorarii pozitiei externe a economiei.

Pana in 2004, politica monetara s-a transmis cel mai bine prin intermediul cursului de schimb , in timp ce impactul politicii de rata a dobanzii a fost modest. Din noiembrie 2004 s-a optat pentru un regim de flotare controlata a cursului de schimb, pana in acel moment cursul varia intr-o banda anuntata fata de euro. In conditiile in care constrangerile legate de continuarea liberalizarii contului de capital limitau rolul ratei dobanzii ca instrument antiinflationist si impuneau o flexibilitate mai mare a politicii cursului de schimb, aceasta a devenit principala parghie pentru combaterea inflatiei, avand efect asupra diminuarii anticipatiilor inflationiste.