1.1.Conceptul costului
Definirea costului presupune mai intai, definirea finalitatii sale si a obiectului sau, deoarece toate procedeele de elaborare a costului decurg din acesti doi vectori fundamentali.
Finalitatea costului poate fi determinata:
a) contabil, prin insumarea cheltuielilor angajate cu ajutorul contabilitatii analitice pentru a cunoaste nivelul costului efectiv al unui anumit produs;
b) economic, cand intreprinderea vrea sa mearga mai departe cu investigatiile sale.
Intreprinderea doreste, cu ajutorul calculelor previzionate ale costurilor, sa ia decizii cu privire la preturi. In acest caz, calculul contabil este prea ingust, trebuie actionat asupra cheltuielilor viitoare.
Este necesar a se folosi calcule oportune si decisive, sa se adapteze costurile calculate in contabilitate.
Obiectul costului nu este nimic altceva decat asieta calculului, pentru a folosi un termen fiscal, adica ansamblul elementelor avand in vedere costul. Aceste elemente pot fi: produsele, investitiile, functiile etc.
In calcul intalnim costuri programate si costuri neprogramate, cum ar fi cazul confectionarii nor noi produse pentru care consumurile de materiale sau manopera difera fata de ele existente.
In termeni monetari, costul exprima (masoara) insumarea resurselor utilizate pentru obiectul sau.
Din punct de vedere al timpului, costurile se stabilesc pe perioade scurte sau lungi.
1.1. Costul - element de fundamentare a pretului in optica producatorului vanzator
In economia de piata, relatia dintre cost si pret isi dezvaluie caracteristica dominanta de legatura indirecta, deoarece costul influenteaza indirect asupra pretului format pe piata.
In functie de raportul cerere-oferta, ale carui dimensiuni sociale sunt recunoscute prin mecanismul pietei, cand se poate cunoaste de fapt, care este oferta si care este cererea, costul fiecarui producator poate fi mai mic, egal sau mai mare decat pretul.
In cazul in care costul este mai mare decat pretul, inseamna ca producatorul nu acopera in intregime cheltuielile, rezultand pierderi.
Cand costul este egal cu pretul, inseamna ca producatorul isi acopera integral cheltuielile, dar nu obtine profit.
Daca costul este mai mic decat pretul, inseamna ca producatorul acopera in intregime cheltuielile obtinand profit.
Asadar, fiind o rezultanta a echilibrarii cererii cu oferta la piata, pretul nu se formeaza in functie de cost, ci in functie de posibilitatea de echilibrare la un anumit nivel al sau a celor doua componente ale pietei.
Insa, existenta lui ii constientizeaza pe producatori pentru a cauta solutii tehnice si economice in vederea reducerii lui.
Nivelul jocului liber al pietei incita pe agentii economici spre progres.
Nivelul costului de productie este in exclusivitate problema producatorului.
Cunoasterea caracteristicilor de legatura indirecta intre cost si pret determina preocupari constante ale producatorilor de a-si optimiza costul actionand asupra reducerii lui, pentru a-si asigura un profit cat mai ridicat.
Concurenta directa prin pret antreneaza indirect o concurenta prin cost.
La acelasi nivel de pret castiga mai mult orice producator al carui cost este mai redus.
Absolutizarea caracterului de relatie directa intre cost si pret bazata pe planificare a insemnat stabilirea preturilor prin insumarea mecanica a costului cu profitul determinat, si el, dupa metode administrative si greu de adaptat la schimbarile survenite in marime reala a valorii de schimb a produselor si serviciilor, creand anomalii de pret, mentinute pe perioade indelungate de timp.
Orice producator trebuie sa-si realizeze o fundamentare a costului si a marjei profitului, pentru a putea aprecia, mai intai ca legitimitatile pietei sa actioneze asupra nivelului pretului, daca poate opta sau nu pentru fabricarea produsului respectiv.
Mai mult chiar, elaborarea calculelor previzionate de cost si de pret este necesara in mai multe variante, pentru a ne putea alege varianta cea mai buna. Aceasta inseamna ca, desi trasatura fundamentala a relatiei dintre cost si pret este a ceea de legatura indirecta, ea trebuie sa incite pe toti producatorii la folosirea functiei costului prospectiv in activitatea decizionala privind productia si vanzarile.
1.2. Ipostaze in care apare costul ca element de fixare a pretului de vanzare
In limbajul si metodologia fundamentarii si stabilirii preturilor, costul de productie prezinta sensuri multiple:
a) costul, ca masura a efortului producatorului, cuprinde elementele de cheltuieli cunoscute: materii prime si materiale, combustibil, energie, apa, salariu, CAS si ajutorul de somaj, amortismentul fondurilor fixe, cheltuieli pentru tehnica noua, dobanzi si alte cheltuieli banesti.
Costul complet de productie, ca totalitate a cheltuielilor de productie, analizate critic si prospectiv, exprima doar efortul de fabricatie a produsului, in timp ce pretul exprima efortul recunoscut la piata al productiei si vanzarii - cumpararii produsului, adica efortul social, economic si financiar depus de catre producator, dar, recunoscut, ca atare, prin tranzactiile comerciale si de catre cumparatori.
b) costul in raport cu timpul, se foloseste in fundamentarea pretului prospectiv, de regula, ca marime antecalculata si, numai in mod exceptional, ca marime post-calculata.
Fundamentarea preturilor pe baza costurilor antecalculate este regula generala a formarii preturilor si, totodata, conditia asigurarii valabilitatii lor pe un interval de timp.
Astfel, costul determinat reprezinta un cost prospectiv al perioadei de producere si comercializare a produselor.
Folosirea antecalculatiilor de costuri si stabilirea preturilor noilor produse este legata si de necesitatea utilizarii produselor etalon, prin costurile si preturile lor recunoscute deja in relatiile de schimb pe piata interna si mondiala.
Pentru produsele la care nu se pot gasi etaloane avand caracter de unicat sau comenzi ocazionale, in stabilirea preturilor se folosesc costuri post-calculate, analizate critic.
c) costurile individuale (Ci), costurile concurentiale (Cc) si costurile de echilibru (Ce).
In conditiile economiei de piata, costurile de productie servesc la fundamentarea preturilor de oferta in urmatoarele ipostaze:
- cost individual;
- cost de echilibru;
- cost concurential;
- cost marginal.
Costul individual (Ci) al fiecarui producator este folosit in calculele economice privind fundamentarea pretului de oferta deoarece, ca orice vanzator, unitatea producatoare nu poate, principial, sa conceapa desfacerea produsului obtinut cu pierderi.
Este legat de ratiunea de a fiinta ca agent economic, de a fi rentabil, de a prospera.
Astfel, fiecare producator propune pretul de oferta, asigurandu-si remunerarea costului pe baza relatiei:
Pr = Ci + Pi
Pr - pretul de oferta propus de producator;
Ci - costul individual al producatorului;
Pi - marja profitului individual al producatorului, luand in consideratie si obligatia de plata a impozitului pe cifra de afaceri, aplicand procedeul de calcul al acestuia in pret, conform reglementarilor fiscale.
Costul de echilibru (Ce) intre producatorii de ramura, a carui dimensiune este determinata prin formarea libera a pretului la piata; se poate vorbi, deci, de un cost recunoscut de piata pe baza raportului cerere-oferta.
Preturile libere in conditiile unei concurente reale tind sa se apropie de pretul de echilibru care, la randul lui, presupune un cost de echilibru, un cost in jurul caruia tind sa se apropie costurile individuale.
Acest cost al echilibrului pietei este un cost optim definit prin mecanismul formarii pretului la piata, al pretului de echilibru.
Costul de echilibru apare ca un cost in jurul caruia oscileaza costurile individuale, ai carei producatori se preocupa in particular sa nu-l depaseasca.
1. Beju V- ,,Preturi", Editura Economica, Bucuresti, 2005 ;
2. Bran P- ,,Economia Valori" , Editura Economica, Bucuresti, 2005;
3. Caruntu C.,"Costuri, Preturi si Tarife", Editura Hermes,1999;
4. Constantinescu V., ,,Concurenta Neloiala", Editura Rentrop&Straton, ISBN: 973-8154-83-9, 2004;
5. Firescu V.,Banuta M. "Procedee si Metode de Calculatie a Costurilor - Aplicatii Rezolvate" , Editura Sitech, Craiova 2006;
6. Horngren T.C.,Srikant D.,Foster G., ,,Contabilitatea Costurilor - Editia a XI-a", Editura ARC; ISBN 978-9975-61-343-9, 2006, pag. 939;
7. Mosteanu T. 'Preturi si echilibru concurential', Editura Economica. Bucuresti, 2000;
8. Mosteanu T., Dumitrescu D., Alexandru F. Obreja L., ,,Preturi si concurenta'', Editura Universitara. ISBN: 973-749-133-9, Bucuresti, 2006;
9. Mosteanu T. - ,, Concurenta abordari teoretice si practice" Editura Economica, Bucuresti, 2003;
10. Plates M -,,Pretul si formarea lui" Editura Economica , Bucuresti, 2005;
11. Tomita I., Dragomir Gh., Ciurlau C., Bratu S., ,, Productie, costuri si preturi'', Ed. Universitaria, Craiova, 2001;
12. Tomita I., Ciurlau C., ,, Preturi si tarife'', Ed. Universitaria, Craiova, 2001.
13. Vranceanu D.M. ,, Politici de pret" Editura Uranus, Bucuresti, 2006
- Costurile baza a formarii preturilor
- Mecanismul preturilor si strategiile de adaptare a preturilor la cerintele pietei
- Stabilirea preturilor in intreprinderi
- Decizia de pret
- Fundamentarea preturilor de oferta
- Strategii de preturi
- Sistemul informational al nivelului si evolutiei preturilor
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
