Impozitele Directe - Caracteristici și Clasificare

Impozitele directe: caracteristici, clasificare

Caracterizare generala a impozitelor directe:

In evolutia lor, impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economica, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere.

Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche de impunere.

Cu deosebire de primele decenii ale secolului al XX-lea, in locul impozitelor asezate pe obiecte materiale sau pe diferite activitati ( comerciale, industriale), deci al impozitelor de tip real, si-au facut aparitia impozitele stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, renta) sau pe avere, adica impozitele de tip personal. Incepand cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, s-au inregistrat o crestere simtitoare a cheltuielilor publice, sporul de venituri realizat de stat prin introducerea impozitelor personale nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel incat asistam si la extinderea impunerii indirecte.

Prin urmare, impozitele directe fiind nominative si avand un cuantum si termene de plata precis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostinta platitorilor, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decat impozitele indirecte, deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si servicii, de regula, nu stiu cu anticipatie cand si mai ales cat vor plati statului, sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte.

1. Impunerea fiscala

Impunerea fiscala este o forma de constituire a unei parti din veniturile statului, caracterizata prin prelevarea conform legii a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice in vederea acoperirii cheltuielilor publice.Persoanele fizice sau juridice in cauza sunt, in principal, cetateni romani sau agenti economici cu domiciliul in Romania, dar pot fi si cetateni straini sau agenti economici straini care desfasoara activitate in Romania, in masura in care ei dobandesc venituri sau poseda averi in tara noastra. Toti cei de la care se percep impozite sunt numiti generic contribuabili. Pentru contribuabilii straini exista o reglementare speciala, reprezentand acordul intre Romania si tara de origine a respectivului contribuabil privind evitarea dublei impuneri juridice internationale.

Ca rezultat al impunerii fiscale se formeaza veniturile fiscale ale statului, in principal sub forma impozitelor si taxelor.

Tipuri de cote de impunere :

In virtutea principiului echitatii fiscale se practica doua modalitati principale de impunere: in sume fixe si in cote procentuale.

- Impunerea in sume fixe este destul de limitata, deoarece nu raspunde bine cerintei de corelare a sarcinii fiscale cu puterea economica a contribuabilului. Azi este utilizata pentru asezarea unor impozite indirecte (ca de pilda acciza in suma fixa pentru tigari si alcool) sau a unor taxe (in special locale).

- Impunerea in cote procentuale este larg utilizata, fiind, in zilele noastre, principala modalitate de asezare a impozitului, deoarece asigura o buna corelare a sarcinii fiscale atat cu puterea economica a contribuabilului, cat si cu situatia sa personala.

2. Clasificare dupa obiectul impunerii:

2.1 Impozitele reale

Impozitele de tip real au cunoscut o larga raspandire in epoca moderna. Astfel, in primele stadii de dezvoltare ale epocii moderne cand pamantul constituia forma de baza a bogatiei si principalul mijloc de productie, intr-o serie de tari europene a fost introdus impozitul funciar( pe pamant).Pentru stabilirea acestuia se foloseau diferite criterii ca, de exemplu: numarul plugurilor, intinderea terenurilor cultivate, marimea arenzii etc. Asemenea criterii nu permiteau stabilirea reala si corecta a capacitatii de plata care influenteaza nivelul productiei agricole.