Aparitia bancilor centrale.
In prima perioada a dezvoltarii capitalismului nu exista o deosebire clara intre bancile centrale (de emisiune) si bancile comerciale. Bancile comerciale practicau pe larg emiterea bancnotelor ca sursa de mobilizare a mijloacelor banesti. Pe masura ce se dezvolta sistemul creditar, evolua procesul de concentrare a emisiunii biletelor de banca intr-un numar restrins de banci comerciale mari, pentru ca, in consecinta, dreptul de monopol asupra emiterii bancnotelor sa se atribuie doar unei singure banci.
Aparitia bancilor centrale a fost conditionata istoriceste de concentrarea emisiunii biletelor de banca in mainile citorva banci comerciale dintre cele mai fiabile, care se bucurau de increderea generala si ale caror bancnote puteau indeplini cu succes functia de instrument de credit universal in sfera circulatiei. Statul, promulgind o serie de legi corespunzatoare, sprijinea activ acest proces, caci bancnotele emise pentru imprumuturi de o sumedenie de banci marunte, in cazul falimentarii emitentilor, isi puteau pierde capacitatea de mijloc de circulatie.
La finele sec.XIX - inceputul sec.XX, in majoritatea tarilor emisiunea tuturor bancnotelor se concentrase intr-o singura banca, care a inceput sa fie numita Banca Centrala de Emisiune, iar in etapa actuala se numeste simplu - Banca Centrala. Aceasta denumire reflecta rolul bancii pe care il joaca in sistemul de credit al tarii. Banca Centrala indeplineste intr-un fel functia de subdiviziune organizatorica de baza a sistemului national de credit.
Analiza sistemelor bancare contemporane evidentiaza ca acestea sunt structurate pe doua nivele, respectiv banca centrala si bancile de rang secundar, denumite si banci de sistem.
Rolul bancii centrale rezulta din monopolul asupra emisiunii monetare si din functia de autoritate monetara, pe care a preluat-o treptat si pe masura ce s-a implicat in afacerile statului si, in mod special, in politica economica. In acest context, este necesara precizarea faptului ca, in momentul initial al formarii sistemelor bancare, nu exista o delimitare intre operatiunile realizate de bancile comerciale si de cele centrale (sau de emisiune). In perioada convertibilitatii monetare, activitatea de emisiune nu constituia un privilegiu al bancilor centrale. Identificarea celor doua tipuri de banci s-a infaptuit in timp, prin concentrarea emisiunii de moneda la nivelul unei singure banci, banca centrala, care a inceput, astfel, sa detina monopolul asupra operatiunii de emisiune.
Banca Centrala se plaseaza in centrul sistemului bancar, pe de o parte, avand rolul de distribuitor de credite catre celelalte banci (comerciala, de afaceri etc), pe de alta parte, orice flux financiar o tranziteaza nu pot comunica si functiona decat prin intermediul Bancii Centrale. Acest lucru se explica atat pe seama conturilor deschise la ea, cat si a rezervei de moneda. Circulatia de moneda centrala (schematizata punctat in figura) uziteaza toate operatiunile financiare din structurile institutiilor financiare.
Banca centrala are rolul esential in cadrul sistemului monetar si in particular, in cadrul sistemului bancar. Prin functiile indeplinite, prin legaturile complexe si diversificate cu celelalte banci, cu economia, banca de emisiune detine pozitia centrala, unica in cadrul sistemului bancar, constituind centrul vital al structurilor institutionale financiar-monetare ale unei economii.
Nicolae DARDAC, Teodora VASCU - "Moneda si credit"-modul 2
http://www.ecb.int/pub/pdf/other/ecbhistoryrolefunctions2006ro.pdf
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
