Cap.1-Conceptul de integrare economica
1.1 Etimologie;evolutia semnificatiei conceptului de integrare
Notiunea de ,,integrare" provine din limba Latina de la cuvantul integro, integrare respectiv "integratio" care are intelesul de a pune la un loc, a reuni mai multe parti intr-un tot unitar sau in vederea constituirii unui intreg, a restabili, a intregi; in aceasta situatie, elementele constitutiveddevin parti integrante.
Acest termen a fost preluat initial din matematica, dar a capatat o larga utilizare si in diferite domenii ale stiintelor socio-umane, inclusiv stiintele economice, acoperind o gama foarte vasta de procese si fenomene.
Dupa Concise Oxford Dictionary si Chambers Essential Dictionary, integrarea reprezinta combinarea partilor intr-un intreg si uniunea reprezinta un intreg ce rezulta din combinarea unor parti ori a unor membri. Astfel, integrarea este procesul de atingere a stadiului de uniune.
Larousse Dictionnaire caracterizeaza integrarea ca intrare intr-un subansamblu, iar Dictionaire des Sciences economiques accentueaza ca integrarea evoca intr-un mod general, fie trecerea de la o stare difuza la una constienta, fie incorporarea unui element strain intr-un ansamblu (deci, ca si Larousse-ut); intotdeauna, notiunea de integrare o include pe cea de unitate - ceea ce este dispersat se uneste. Acest dictionar, ca si Dictionnaire economiques et financier, apreciaza integrarea ca un aspect al concentrarii, viziune ingusta, care nu mai corespunde evident prezentului.
Se poate declara ca prin integrare se obtine, in timp, cea mai potrivita structura a economiei internationale prin indepartarea obstacolelor artificiale, in scopul unei operari optime a acesteia, precum si prin introducerea, in deliberat, a tuturor etapelor si elementelor dezirabile, de coordonare si unificare. De aceea, problema integrarii reprezinta o parte dintr-o problema mai generala, si anume, aceea a politicii economice optime. Conceptia acesteia ii apartine lui J. Tinbergen, care considera integrarea drept crearea unei structuri optime a economiei internationale, prin inlaturarea barierelor artificiale din schimburile comerciale. J. Tinbergen leaga integrarea de fenomene economice, distingand intre integrarea pozitiva si cea negativa. Pe langa acesta, G. R. Denton sesizeaza si el virtutiile integrarii si anume, de a maximizaabunastarea sau de a indeparta discriminarile economice.
G. Myrdal distinge integrarea ca realizare a vechiului ideal vestic de egalitate a posibilitatilor. Z. Kamecki intelege aceasta tot intr-o maniera economica, drept formare pe baza unei structuri, a unui organism economic, care include un grup de tari separate de economia mondiala considerata ca o entitate.
Alti autori caracterizeaza integrarea astfel:
- obtinere, in cadrul unui anumittteritoriu, a unui ,,sens de comunitate" si a unor institutii suficient de puternice, cum si a unor practici raspandite, care sa asigure pentru un timp indelungat ,,schimbari pasnice" intre statele respective (Karl W. Deutsch);
- proces in cadrul caruiaaactorii politici din diferite structuri nationale sunt convinsi sa-si modifice sperantele, lealitatea, sperantele si activitatile politice, spre un nou centru, care are institutii ce poseda ori pretind jurisdictie asupra statelor nationale preexistente (Ernest B. Haas);
- o distribuire de puteriiconstitutionale, un ansamblu de conditii pe linia prescrisa de o teorie federala (conceptiile federaliste);
1.Dumitru Miron, Ovidiu Folcut;Economia Integrarii Europene; Editura Universitara; 2008
2.Emilian Dobrescu,Integrarea economica,Editura Wolters Kluwer 2010
3.Ion Ignat;Uniune economica si monetara europeana;Ed.Synposion 1994
4.Jacques Pelkmans,Integrare Europeana-Metode si analiza economica,Ed.Institutul European 2003
5.Vasile C. Nechita, "Integrarea europeana", Editura Desteptarea, Bacau, 1997
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
