Finanțarea Activelor de Exploatare

- Stabilirea nevoii de fond de rulment

Dimensionarea nevoilor de capital pentru crearea stocurilor de valori material pentru exploatarea (NFRN) , reprezinta o etapa foarte importanta in calcularea capitalului circulant necesar firmei Desfasurarea normal a activitatii impune insa ca necesarul de capital sa ia in considerare nu doar plasamentele in stocuri , ci si in alte elemente de active circulante.

Astfel , pe de o parte capitalul circulant mai poate fi imobilizat si in creante fata de terti , evidentiate de soldul facturilor emise si neincasate sau imobilizarilor de capital, se include si debitele care provin din sumele neincasate pentru echipamentul de lucru dat salariatilor si pe care acestea il achita in rate , precum si sumele ce reflecta decontari nefinalizate cu bugetul statului ca taxa pe valoarea adaugata deductibila , inregistrata in facturile de aprovizionare cu materii prime.

Pe de alta parte , o serie de relatii ale intreprinderii cu partenerii sai , semnifica in procesul de utilizare a capitalului o mobilizare. Aceasta mobilizare de capitaluri se refera la pasivele de exploatare , numite si pasive stabile , care se prezinta ca datorii minime permanente ale firmei catre terti , concretizati in : proprii angajati , bugetul statului , furnizori , institutetii financiare. Aceste pasive apar datorita decalajului creat in timp intre doua momente: primul priveste nasterea datoriilor fata de terti , iar cel de al doilea este momentul achitarii acestora. Stingerea datoriilor la o data ulterioara crearii lor este urmarea , fie a unor intelegeri convenite prin contracte sau conventii incheiate cu partenerii , fie a unor prevederi exprese in acte normative , ce privesc modalitatile de decontare.

Termenele de plata ale obligatiilor catre parteneri pot fi grupate dupa modul aparitiei lor ca : aleatorii sau constante Obligatiile de plata care au termene intamplatoare sau aleatorii , se caracterizeaza prin faptul ca nu se pot stabili date calendaristice precise de stingere a datoriei si nici o perioada precisa de consumare a resurselor aferente. Acest fapt face necesara calcularea pasivului stabil pe fiecare obligatie in parte , iar acest calcul efectuat pe fiecare trimestru. In acest mod se determina pasivele stabile care provin din datorii fata de furnizorii pentru aprovizionari cu valori materiale fara credit comercial; din prelimari pentru plati viitoare precum contravaloarea reparatiilor capitale; din sumele ce vizeaza indemnizatiile de concedii de odihna la intreprinderile cu productie sezoniera; din preliminarile in costuri a resurselor pentru efectuarea reparatiilor la bunurile de folosinta indelungata aflate in perioada de garantie in contul furnizorilor.

Astfel , in cazul datoriilor fata de furnizorii pentru aprovizionari cu valori materiale , pasivele stabile se determina prin ponderea valorii trimestriale a aprovizionarilor (A tr.) cu numarul mediu de zile de intarziere a platilor (dz):

Bucataru D. - Evaluarea intreprinderii , Editura Junimea , Iasi , 2006

Adochitei M. - Finantele Intreprinderii , Editura Sylvi , Bucuresti , 2000

Stancu I. - Gestiunea Financiara a intreprinderii , Editura Economica , Bucuresti , 1994

Stancu I. -Finante , Editura Economica , Bucuresti , 2002

Neagoe I. - Finantele intreprinderii , Editura Ankarom , Iasi , 1997.

Bucataru D. - Finantele intreprinderii , Editura Junimea , 2008