1. Conceptul de credit si formele creditului in economia de piata
Relatiile de credit au aparut pe o anumita treapta a dezvoltarii productiei de marfuri, si
anume atunci cand aceasta dezvoltare a permis trecerea marfurilor de la vanzator la cumparator,
fara ca in acel moment sa aiba loc si un transfer de valoare in sens invers, acest transfer urmand sa se faca ulterior, cu un decalaj de timp.
In literatura de specialitate, conceptul de credit este abordat din doua puncte de vedere, si
anume:
o unul juridic , potrivit caruia creditul exprima o conventie intre creditor si debitor care serveste procesul de productie si de circulatie a marfurilor;
o unul economic, conform caruia creditul exprima relatii de repartitie a unei parti din venitul national in vederea satisfacerii unor anumite nevoi de capital.
Definitia creditului si acceptiunile care i se acorda in literatura de specialitate, straina si
romana, sunt multiple si diferite, dintre care amintim cateva. Un mod simplu de a defini
conceptul de credit este acela prin care "creditul este o forma speciala de miscare a valorii,
vanzarea de marfuri cu plata amanata sau cu transferarea temporara de moneda cu titlu de
imprumut". In conceptia economistului roman Virgil Madgearu, notiunea de credit este legata de
faptul ca pe piata se schimba nu numai marfurile si serviciile intre ele, ci si bunurile prezente
contra unor obligatii viitoare. Una din cele mai complete definitii este cea data de economistul
german F. Wagner conform caruia "creditul se concretizeaza in acel act de schimb privat economic, prin care un subiect cedeaza unui alt subiect valori eco nomice ca: bunuri materiale sau moneda, cu rezervarea dreptului de a avea pretentii asupra lor".
In esenta, creditul reprezinta schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori
monetare viitoare. Deci, creditul este o "relatie baneasca ce apare in legatura cu acordarea de
credite unor persoane juridice sau fizice, care urmeaza a se rambursa ulterior, la scadenta" .
Operatiunea de acordare a creditului exprima o conexiune directa intre producator si
consumator, intre oferta si cerere si intre cei doi agenti economici reprezentativi ai economiei:
furnizorul si beneficiarul, acea sta relatie dintre cei doi parteneri definind intreaga relatie a
procesului de creditare. Sub un alt aspect, creditul a aparut din necesitatea stingerii obligatiilor
dintre diferiti agenti economici, proces caruia nu-i poate face fata moneda lichida, din aceasta
perspectiva creditul reprezentand o parghie a desfasurarii oricarui proces economic. La nivelul
agentului economic se constata ca, pe langa capitalul propriu, acesta contracteaza si imprumuturi, in particular bancare, sub forma creditului. Largirea si modernizarea productiei spre care tinde orice manager, crearea conditiilor pentru a rezista concurentei si, nu in ultimul rand, obtinerea unui profit care sa-i asigure desfasurarea normala a activitatii sunt de neconceput fara existenta creditului.
Victor Slavescu, oferind o ampla motivare a creditului, accepta unele interferente ale
sferei acestuia cu sfera notiunii de bani, surprinzand totusi elemente de continut specific ale
acestui concept (scadenta, dobanda). Astfel, in opinia lui V. Slavescu, creditul si operatiunea de
credit constituie acel fapt economic prin care se cedeaza o suma de bani, efectuata la un moment
dat din partea unui subiect economic, in folosinta altui subiect economic, cu obligatia acestuia
din urma de a restitui mai tarziu, la un termen fixat, suma primita, plus o suma de bani, care se
cheama interes sau dobanda.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
