Criminalitatea din Perspectiva Victimei și a Societății

Criminalitatea, ca fenomen social, a aparut odata cu structurarea primelor comunitati umane arhaice. Anterior acestui fapt istoric esential, nu se poate afirma existenta criminalitatii, deoarece "acolo unde nu exista morala si norme, nu exista crime".

Desi criminalitatea nu a fost studiata in mod stiintific decat in mod relativ recent (in ultimele doua secole) o larga paleta de izvoare situate pe intregul arc temporal al evolutiei umanitatii releva interesul pentru acest fenomen.

Odata cu trecerea timpului atat fapta prohibita cat si pedeapsa ce trebuia aplicata au dobandit conotatii noi, mai ales religioase, dar intr-o anumita masura si social-economice. In scopul valorizarii superioare a sentimentului religios, crima a fost considerata fie ca o manifestare diabolica, fie ca o expresie a pacatului, iar justitia a primit aspectul unui dar divin. De altfel pe stela de diorit negru de la muzeul Louvre, pe care sunt gravate articolele "Codului" sau, Hammurabi, este infatisat inchinandu-se zeului Samas, de la care primeste textul legii. Conferind esenta divina activitatii legislative, regele transmitea normele juridice oamenilor, care trebuiau sa le respecte intocmai, sub imperiul unor sanctiuni extrem de severe."Codul" lui Hammurabi a influentat, intr-o masura importanta, reglementarile penale ale popoarelor din zona de confluenta.

Alaturi de izvoarele legislative, un aspect important pentru criminologie il constituie interesul pe care marii filozofi ai lumii antice l-au manifestat fata de criminalitate. Socrate, Platon, Aristotel au evidentiat problematici care, intr-o anumita masura, isi mentin actualitatea chiar in perioada moderna.

Prin urmare, se poate afirma cu deplina justificare, ca izvoarele criminologiei sunt la fel de complexe ca si izvoarele dreptului, sociologiei, filozofiei sau artelor, atingand limita temporala a startului omului spre umanitate.

In concluzie, se poate defini asadar criminologia, ca fiind stiinta care studiaza fenomenul social al criminalitatii, in scopul prevenirii si combaterii acestuia.

VICTIMA SI VICTIMOLOGIA

Conceptul de victima si victimologie

In ultimele doua decenii s-a evidentiat un aspect teoretic nou, de real interes pentru obiectul criminologiei si anume victima infractiunii. S-a reprosat criminologiei, pe buna dreptate, ca si-a concentrat eforturile asupra problematicii referitoare la infractor, neglijand aproape total studiul victimologic. Lucrarile criminologice de data recenta au demonstrat existenta unei relatii complexe intre faptuitor si victima, constatandu-se ca, in producerea actului infractional, contributia victimei nu poate fi exclusa din sfera unui model cauzal complex.

Pe de alta parte, se sustine importanta pe care studiile de victimizare o prezinta pentru identificarea dimensiunii criminalitatii reale.

In cadrul legislatiei noastre, atat in Codul penal, cat si in Codul de procedura penala, privitor la raportul infractor-victima, atentia este concentrata maximal asupra celui ce suporta efectele directe ale comiterii infractiunii, mai ales in cazul infractiunilor de violenta, cum ar fi: omor, lovitura cauzatoare de moarte, viol, talharie, etc.

Prin victima intelegem "orice persoana umana care sufera, direct sau indirect, consecintele fizice, materiale sau morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale" (Bogdan T. si colab. - "Comportamentul uman in procesul judiciar", M.I. Serviciul editorial si cinematografic, Bucuresti, 1983, pag.93).

Asa cum reiese din aceasta definitie, victima inseamna intotdeauna fiinta umana. Nu pot fi considerate drept victime obiectele distruse de raufacatori sau institutiile prejudiciate de activitatile acestora. In ceea ce priveste persoana victimizata, adica victima propriu-zisa, trebuie diferentiata de alte cazuri de persoane care pot fi lezate in urma unor actiuni infractionale sau de alta natura. Victima este persoana care "fara sa-si fi asumat constient riscul, deci fara sa vrea, ajunge sa fie jertfita in urma unei actiuni sau inactiuni criminale".(Bogdan T. si colab. - "Comportamentul uman in procesul judiciar", M.I. Serviciul editorial si cinematografic, Bucuresti, 1983, pag.93).