Introducere
In ultimele doua decenii s-a evidentiat un aspect teoretic nou, de real interes pentru obiectul criminologiei si anume victima infractiunii.
Lucrarile criminologice de data recenta au demonstrat existenta unei relatii complexe intre faptuitor si victima, constatandu-se ca, in producerea actului infractional, contributia victimei nu poate fi exclusa din sfera unui model cauzal complex. Pe de alta parte, se sustine importanta pe care studiile de victimizare o au pentru identificarea dimensiunii criminalitatii reale. Din nefericire insa, fiecare societate se confrunta cu fenomenul infractional care, cel putin in ultimul timp, manifesta o accentuata tendinta de crestere.
Din punct de vedere psihologic si psihosocial, cresterea ratei criminalitatii determina intensificarea sentimentului de insecuritate resimtit in general de catre indivizi dar, mai ales, de catre cei care prezinta un mai mare risc victimal sau un grad mai mare de vulnerabilitate victimala (copii, femei, persoane in varsta, handicapati).
Uneori instinctiv sau deliberat, unele persoane isi iau masuri de prevenire pentru a evita orice risc de victimizare (asigurarea intrarilor in locuinte si imobile, evitarea locurilor periculoase, evitarea companiilor dubioase, evitarea reclamei si publicitatii legate de anumite bunuri si castiguri de valoare, etc.). Studierea victimei infractiunii prezinta un interes deoarece numai victima poate oferi anumite date in legatura cu infractiunea comisa. In trecutul apropiat, victima nu a fost suficient abordata in cadrul cercetarii stiintifice, cel putin la noi in tara.
Termenul victimologie provine din ,,victima" (lat.) si ,,logos" (gr.), din alaturarea celor doua cuvinte rezultand in traducere ,,stiinta victimei." Nu exista o definitie unanim acceptata, continutul notiunii fiind diferit de la un autor la altul.
O definitie corecta a victimologiei ar putea fi urmatoarea: ,,victimologia este stiinta despre activitatea si comportamentul specific prin care este relevata trairea victimei in cadrul raportului cu agresorul, respectiv stiinta despre etapele procesului agresional pornind de la geneza, structura si finalitatea acestuia.
Ca stiinta, victimologia are drept scop cercetarea complexa a cauzelor si remediilor criminalitatii din perspectiva victimei infractiunii, dar tinand seama de legaturile existente intre aceasta si cel care savarseste infractiunea.
Obiectul de cercetare al victimologiei criminologice include si prevenirea victimologica. O descriere mai ampla a componentelor obiectului victimologiei propune Veniamin Polubinski.
In acest caz, victimologia studiaza doar acele persoane vatamate, care prin anumite trasaturi individuale si forme de comportament au contribuit la transformarea lor in victime.
Alaturi de femei si persoanele in varsta, copiii fac parte din categoria persoanelor cu o vulnerabilitate victimala crescuta, datorita particulariatilor psihocomportamentale si de varsta specifice: lipsiti aproape complet de posibilitati fizice si psihice de aparare, capacitate redusa de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altora, in special ale adultilor, capacitate redusa de intelegere a efectelor, a consecintelor unor actiuni proprii sau ale altor persoane, capacitate redusa empatica, imposibilitatea lor de a discerne intre intentiile bune si rele ale altor persoane, nivelul inalt de sugestibilitate si al credulitatii, sinceritatea si puritatea sentimentelor, gandurilor si intentiilor lor etc.
Complet dependenti de adulti si avand personalitatea in formare si dezvoltare, cu caracter inca instabil, copiii pot fi usor tinta unor conduite agresive si tendinte de antisocialitate din partea adultului, concretizate in: diverse manifestari care au efecte nefavorabile asupra dezvoltarii personaliatii copiiilor.
Climatul de violenta intrafamilial poate fi extrem de pagubitor, in ce priveste stilul de viata pe care il va deprinde viitorul adult.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
