"Electrotehnica" are ca obiect aplicatiile in tehnica ale fenomenelor electrice si magnetice, iar "Bazele teoretice ale electrotehnicii" (numita, mai scurt, si "Bazele electrotehnicii") se ocupa cu studiul (cu "teoria") fenomenelor electrice si magnetice din punctul de vedere al aplicatiilor pe care aceste fenomene naturale le au -sau le pot avea- in tehnica, prin "reproducerea" lor constienta (intentionata) cu diverse echipamente, aparate si instalatii, in scopul obtinerii unor efecte utile intr-o anumita activitate.
Aplicatiile tehnice cu un anumit scop practic -aplicativ, ingineresc, cu un anumit specific industrial, sunt studiate- sub multiple aspecte (didactic-teoretic, cercetare-proiectare, productie/constructie si exploatare) de diversele ramuri ale electrotehnicii (ale ingineriei electrice-electronice sau ale industriei electrotehnice si electronice), in prezent foarte numeroase si adanc specializate, dintre care amintim numai cateva: masini si aparate electrice (de fapt electromagnetice), actionari electrice, masurari electrice si magnetice, tehnica tensiunilor inalte, retele electrice de distributie a energiei electrice (de fapt electromagnetice), linii de transport a energiei electrice (electromagnetice), electroenergetica, iluminatul electric, electroacustica, electrotermia, electroliza, electrometalurgia etc.etc., sau aplicatiile ingineresti ale electronicii (ce se ocupa -in esenta- cu procesarea semnalelor, care sunt electromagnetice) si ale telecomunicatiilor. Toate aceste ramuri ale industriei electrotehnice sunt exemple concrete ale modului in care teoria generala a fenomenelor electromagnetice (dezvoltata si sistematizata de "Bazele electrotehnicii"), conduce la diverse aplicatii practice ingineresti.
Spre deosebire de "Fizica" (care este o stiinta fundamentala din ciclul stiintelor naturii) ce se ocupa cu studiul si stabilirea proprietatilor si structurii materiei, cu fenomenele naturii anorganice (printre care si fenomenele electromagnetice), "Bazele electrotehnicii" este o disciplina (cu pronuntat caracter didactic) care se ocupa cu teoria generala a fenomenelor electrice si magnetice, mai precis cu prezentarea sistematica a conceptelor, a legilor si a teoremelor "Electromagnetismului" sub forma cea mai "avantajoasa" pentru utilizarea lor in practica inginereasca (in tehnica).
Metodele teoretice si modelele (v. subcap. 9.2) specifice "Bazelor electrotehnicii" se folosesc in teoria circuitelor si a retelelor electrice (v. subcap. 8.1) cu parametri concentrati (localizati) si/sau distribuiti (repartizati), teoria conductiei electrice in conductoare masive, teoria undelor electromagnetice (v. cap. 7) si teoria circuitelor electronice (formate din dispozitive neliniare, cu vid, cu gaze si semiconductori).
"Bazele electrotehnicii", ca disciplina didactica, se bazeaza pe "Fizica" (pe care o consideram cunoscuta cititorului - conform programelor analitice ale specializarilor "Electronica aplicata" si "Electromecanica"), pe metodele "Matematicii" (pentru capitolele care inca nu au fost studiate la "Matematica", s-a introdus un compendiu matematic prin subcapitolul 9.1) si -mai recent (dar de destula vreme)- pe metodele de simulare numerica din "Informatica" (v. subcapitolele 9.2 si 9.3).
In linii mari, problemele "Bazelor electrotehnicii" se impart in doua categorii (Timotin, A. s.a., 1962): probleme de electromagnetica/electromecanica (de "curenti tari"), care se refera la producerea, transmiterea si utilizarea energiei electromagnetice; probleme de electrocomunicatii (de "curenti slabi"), care se refera la producerea, transmiterea, refacerea/reproducerea si inregistrarea semnalelor electromagnetice purtatoare de date. De cele mai multe ori, aceste doua categorii de probleme intervin impreuna in aplicatiile tehnice de azi (cand metodele de automatizare si informatizare s-au generalizat).
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
