Fibra optică

Este un fir foarte subtire si flexibil de diametrul unui fir de par din material transparent.Astfel, daca trimitem la un capat un semnal luminos, acesta se ve reflecta total de mai multe ori in fibra optica pana cand va ajunge in celalalt capat aproape cu aceeasi intensitate, parcurgand distante foarte mari. Un cablu din fibre optice este format dintr-un numar foarte mare de astfel de fibre. La un capat se afla un aparat electronic care trimite semnalul codificat si la celalalt capat un aparat care receptioaneaza si decodifica semnalul. Avantajele sistemului ar fi: o mai buna conservare a semnalului, semnal imposibil de bruiat, mai multe semnale pe un fir si viteza de transfer mai mare.

Fibrele optice au cateva avantaje fata de liniile de comunicatie traditionale, din metal:

cablurile de fibra optica au o latime de banda mult mai mare decat cablurile de metal; asta inseamna ca ele pot purta mai multe date;

cablurile de fibra optica sunt mai putin susceptibile la interferente decat cablurile metalice;

cablurile de fibra optica sunt mult mai subtiri si mai usoare decat firele de metal;

datele pot fi transmise digital (forma naturala a datelor de pe calculatoare) in loc de a fi transmise analogic.

Principalul dezavantaj al fibrelor optice este pretul mare al instalarii cablurilor. In plus, ele sunt mult mai fragile decat firele metalice si sunt mai greu de ramificat.

Au un diametru de 10-100 micro metri. Sunt aranjate in snopuri numite cabluri optice si sunt folosite pentru a transmite semnale de lumina pentru distante lungi.

Daca te uiti atent la o singura fibra optica o sa vezi ca are urmatoarele parti:

miezul - centrul subtire al fibrei pe unde circula lumina;

invelisul- materialul optic din afara care inconjoara miezul si reflecta lumina inapoi in el;

mediul protector- invelis de plastic care protejeaza fibra de stricaciuni si umezeala.