Actuala "era a tehnologiei" este rezultatul a numeroaselor inventii si descoperiri si responsabila pentru aceasta evolutie este nevoia si apoi, capabilitatea noastra de a transmite date si informatii prin variate modalitati. Pornind de la cablurile din fire de cupru, ale secolului trecut, pana la cablurile din fibre optice, puterea noastra de a transmite mai multa informatie, mai repede si peste mari distante, a marit granitele dezvoltarii tehnologice din toate domeniile.
De la aparitia laserelor cu divergenta foarte mica, a aparut preocuparea pentru transmiterea informatiei pe cale optica. Intr-un timp foarte scurt, de la transmiterea directa prin atmosfera s-a trecut la transmisia prin ghiduri de unda conductoare de lumina, medii transparente, dielectrice, protejate - fibrele optice. In acest caz lumina ramane concentrata intr-un fir subtire de sticla care constituie fibra optica.
Sistemele cu fibre optice de prima generatie puteau transmite lumina pe distante de cativa kilometri fara a utiliza repetoare, dar aveau prezentau o atenuare in fibra de circa 2 dB/km. Curand apare cea de-a doua generatie, care folosea lasere InGaAsP ce emiteau pe lungimea de unda de 1,3 um, unde atenuarea era de 0,5 dB/km, iar dispersia pulsului mai mica de 850 nm. Dezvoltarea primelor sisteme hardware pentru cabluri transatlantice de fibra a demonstrat ca fibrele monomod sunt cele mai fiabile. Cand s-a produs liberalizarea pietei telefoniei internationale in 1980, companiile au construit sisteme backbone nationale de fibra optica monomod cu surse de lumina de 1300 nm. Aceasta tehnologie s-a raspandit si in alte aplicatii de telecomunicatii, si ramane standardul pentru cele mai multe sisteme de fibre optice.
Oricum, o noua generatie de fibre optice monomod se dezvolta, si isi gaseste aplicatii in sistemele care servesc un numar mare de utilizatori. Opereaza cu unde luminoase de 1,55 um, unde atenuarea in fibra este de 0,1-0,2 dB/km, permitand astfel distante mai lungi intre repetoare. Mai important, fibrele dopate cu erbium pot functiona ca amplificatoare optice la aceasta lungime de unda, eliminand necesitatea regeneratoarelor electro-optice. Cablurile submarine pot opera la viteze de 5 Gbiti/sec, si pot fi upgradate de la viteze mai mari numai prin inlocuirea partii electronice a terminalelor. Amplificatoarele optice sunt atractive si in cazul sistemelor care trimit aceleasi semnale la terminale multiple.
Progresele din acest domeniu sunt determinate de realizarea si perfectionarea diodelor laser acordabile, a fibrelor optice cu pierderi de dispersie mici, a circuitelor optice integrate de mare viteza a tehnologiilor de conectare si a modulatorilor externi. S-a reusit ca pe distante de zeci de km sa se transmita informatii cu debite de peste 11 Gbiti/sec, bidirectional pe doua fibre optice, sau pe o singura fibra folosind tehnica multiplexarii si demultiplexarii prin lungime de unda. Fibrele optice au inceput sa fie folosite si pentru transmisia programelor de TV prin cablu (CATV).
Utilizarile fibrelor monomod cu ?=1,3um si ?=1,7um permite marirea distantelor intre noduri la 40-50 km si se tinde spre sute de km, in loc de 2-10 km la fibrele multimod.
Prin interconectarea retelelor FDDI (Fiber Distributed Data Interface), LAN(Local Area Network) si MAN(Metropolitan Area Network) se va putea avea acces la suporturi informationale ale diferitelor unitati de calcul (mini, microcalculatoare, PC-uri sau diferite tipuri de echipamente periferice).
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
