Sistemul de afisare al calculatorului permite utilizatorului sa vada exact ceea
ce face PC-ul in timpul functionarii. Datorita capacitatii sale de a oferi instantaneu
raspuns, sistemul de afisare este un dispozitiv interactiv si influenteaza viteza de
lucru a PC-ului.
Primul dispozitiv de afisare nu era grafic, fiind dezvoltat pe baza tehnologiei
telegrafului: era de fapt o masina de scris actionata electric, numita teleimprimator.
Acesta prelua codurile electrice, le convertea in apasari de taste ce tipareau
caracterele pe hartie.
Echivalentul electronic al teleimprimatorului, a fost terminalul video (VDT),
care tiparea pe un ecran fosforescent. In plus, creierul unui terminal inteligent
permite recunoasterea unor comenzi speciale de formatare a modului de afisare.
In timp, au fost utilizate urmatoarele tehnologii de afisare a caracterelor:
- maparea caracterelor, character mapping, ecranul este impartitintr-o serie de
matrice 80 x 25 caractere. Pentru afisarea datelor pe ecran, sistemul de afisare citeste
matricea in memorie, transforma codurile respective intr-un sir serial de date ce se
afiseaza pe ecran si muta datele catre iesirea video.
- casetele de caractere, sabloanele tuturor caracterelor ce apar pe ecranul
monitorului sunt memorate intr-un cip ROM special numit ROM de caractere.
Fiecare caracter afisat este format dintr-o matrice de puncte amplasate intr-o caseta
de caracter, de regula 15 x 9 celule.
Pentru reprezentarea imaginilor grafice bidimensionale, se utilizeaza
urmatoarele tehnologii:
- grafica de tip bloc, opereaza in modul text fiind create imagini grafice simple
prin pozitionarea unor blocuri de caractere pe ecran pentru a alcatui forme mari.
- sistemele grafice de tip bit-map, cresc calitatea imaginilor grafice de tip bloc
prin reducerea dimensiunilor blocurilor. O dimensiune mica a blocurilor, deci o
granulatie mai fina ajuta la reprezentarea unui numar sporit de detalii. Imaginile se
146 WiNS - DMPC - Capitolul IV
compun din puncte, numite pixeli, fiine cele mai mici blocuri constructive ale
imaginii.
Rezolutia masoara claritatea posibila a imaginii video si indica numarul de
pixeli pe latime si inaltime continuti de o imagine. Ea nu depinde de dimensiunea
ecranului si este descrisa in pixeli ci nu in puncte pe inci.
La nivelul minim, pentru fiecare pixel este nevoie de un bit de date pentru
memorare, acesta fiind cel mai simoplu sistem, cel bicolor, totul fiind alb-negru.
Fiecare bit suplimentar atribuit unui pixel dubleaza numarul de culori posibile. Un
numar de n biti reprezinta 2n culori.
Memoria video necesara pentru anumite rezolutii si profunzimi de culoare
Resolution Mono 16 colors 256 colors High Color TrueColor
Bits per pixel 1 4 8 16 24
Bytes/pixel 0.125 .5 1 2 3
640x480 38,400 153,600 307,200 614,400 921,600
800x600 60,000 240,000 480,000 960,000 1,440,000
1024x768 98,304 393,216 786,432 1,572,864 2,359,296
1152x864 124,416 497,664 995,328 1,990,636 2,985,984
1280x1024 163,840 655,360 1,310,720 2,621,440 3,932,160
1600x1200 240,000 960,000 1,920,000 3,840,000 5,760,000
1920x1340 321,600 1,286,400 2,572,800 5,145,600 7,718,400
2048x1536 393,216 1,572,864 3,145,728 6,291,456 9,437,184
Pentru cele trei culori fundamentale se atribuie un numar de biti. Unele
sisteme de codificare impart egal numarul de biti atribuiti culorii rosu si albastru si
bitul suplimentar culorii verde.
Maparea celor trei culori presupune 3 dimensiuni
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
