Se numeste functie economica ceea ce cauta corespondenta intre doua zone ale societatii, numite astfel si economice: resursele, respectiv nevoile materiale.
Nevoile materiale se prezinta in numar superior resurselor.Iar considerate individual, ele prezinta, fara exceptie, limite naturale.
Vizavi de nevoi, resursele materiale si economice, ale societatii se prezinta intr-o capacitate atat totala, cat si individuala inca mai limitata decat nevoile. Admitand astfel limitarile cantitative existente in ambele zone (ale functiei economice), putem vorbi si de o limitare relativa a resurselor in raport cu nevoile economice ale societatii. Tocmai aceasta subliniere reprezinta piatra unghiulara a intelegerii notiunii de economie.
Limitarea resurselor fata de nevoi apartine tuturor societatilor, comunitatilor sociale si timpurilor istorice. Ea a determinat si determina inca o caracteristica fundamentala - intelegand aici a determina aspectul tuturor legitatilor si regulilor nescrise dupa care se conduce economia. Descoperirea este, pe cat de logica, pe atat abisala - oricat de cinica ar aparea aceasta limitare a resurselor in raport cu nevoile, ea pare a fi impulsionat activitatea economica, progresul economiei si, in final, nivelul civilizatiei, incepand, fireste, cu cel material. Ce ar fi fost, deci, de imaginat, in materie de civilizatie si implinire a speciei umane, daca resursele nu ar fi fost limitate, in raport cu nevoile ? Este o intrebare cu raspuns, astfel, nu foarte simplu.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
