Sursele de finanțare ale entității economice

Aspectele finantarii prezinta importanta cruciala pentru supravietuirea si dezvoltarea intreprinderii:

Intreprinderea trebuie sa dispuna de lichiditati pentru a face fata angajamentelor asumate, adica de a onora datoriile cu scadenta in viitorul apropriat, asigurindu-si astfel echilibrul financiar pe termen scurt.

In al doilea rind se pune problema lansarii in investitii de orice natura (tehnologice, sociale, comerciale) care sa faca sa se dezvolte posibilitatile sale. In acest caz este vorba de finantarea dezvoltarii pe termen mediu si lung care conditioneaza cresterea rezultatelor in viitor si mentinerea echilibrului financiar.

Sistemul financiar este format dintr-un complex de piete pe care se mobilizeaza fonduri de pana la un an (pietele monetare) si pe care sunt mobilizate fonduri cu durata mai mare de un an (pietele de capital)

Autofinantarea este o sursa interna de finantare pe termen lung, reprezentata de:

Profit;

Amortizare;

Rezervele neutilizate;

Mijloacele obtinute din instrainarea activelor (dezinvestire)

Autofinantarea este si o sursa de finantare mai ieftina fata de alte surse, sa zicem o noua emisiune de actiuni. Totodata, utilizarea acestei forme de finantare este mai mult pe placul actualilor proprietari, deoarece componenta actionariatului nu se modifica.

Autofinantarea fiind obtinuta prin activitatea intreprinderii apare ca singura garantie pentru autonomie si stabilitate financiara.

Insuficienta autofinantarii reduce posibilitatile de finantare externa. Astfel, autofinantarea constituie inceputul inevitabil al oricarui plan de finantare.

Potentialii finantatori nu vor accepta cererea de imprumut in lipsa unui nivel acceptat al autofinantarii.

Totodata, insuficienta autofinantarii poate duce la descurajarea actionarilor existenti si potentiali.