Standarde internaționale de audit

Introducere

1. Scopul acestui Standard International de Audit (ISA) este de a elabora standarde si de a oferi indrumari privind determinarea reactiilor generale si proiectarea si realizarea procedurilor ulterioare de audit care sa raspunda la riscurile evaluate de prezentari eronate semnificative la nivelul situatiilor financiare si la nivelul declaratiilor intr-un audit al situatiilor financiare. Cunoasterea si intelegerea de catre auditor a entitatii si a mediului acesteia, inclusiv a controlului intern, si evaluarea riscurilor prezentarilor eronate semnificative sunt descrise in ISA 315 ,,Cunoasterea si intelegerea entitatii si a mediului sau si evaluarea riscurilor de prezentari eronate semnificative".

2. Ceea ce urmeaza reprezinta o trecere generals in revista a cerintelor acestui standard:

o Reactiile generale. Aceasta sectiune cere auditorului sa determine reactiile generale pentru gestionarea riscurilor prezentarilor eronate sem?nificative la nivelul situatiilor financiare si ofera indrumari privind natura acestor reactii.

o Procedurile de audit ca reactie la riscurile prezentarilor eronate sem?nificative la nivelul declaratiilor. Aceasta sectiune cere auditorului sa proiecteze si sa realizeze proceduri ulterioare de audit, inclusiv testari ale eficacitatii de operare a controalelor, atunci cand acestea sunt rele-vante sau necesare, si proceduri substantive, a caror natura, moment si amploare trebuie sa vina ca reactie in fata riscurilor evaluate de prezentari eronate semnificative la nivelul declaratiilor. In plus, aceasta sectiune include aspectele pe care auditorul le ia in considerare atunci cand sta-bileste natura, momentul si amploarea unor astfel de proceduri de audit.

o Evaluarea suficientei si caracterului adecvat ale probelor de audit obtinute. Aceasta sectiune cere ca auditorul sa estimeze daca evaluarea riscului este adecvata si sa concluzioneze daca au fost obtinute probe de audit suficiente si adecvate.

o Documentatie. Aceasta sectiune stabileste cerintele privind documen-tatia.

3. Pentru a reduce riscul de audit la un nivel suficient de scazut, auditorul trebuie sa determine reactiile generale in fata riscurilor evaluate la ni?velul situatiilor financiare si trebuie sa proiecteze si sa realizeze proce?duri ulterioare de audit pentru a reactiona in fata riscurilor evaluate la nivelul declaratiilor. Reactiile generale si natura, momentul si amploarea procedurilor ulterioare de audit sunt aspecte care tin de rationamentul profesional al auditorului. In plus fata de cerintele acestui ISA, auditorul trebuie sa respecte si cerintele si indrumarile din ISA 240 ,,Responsabilitatea auditorului de a lua in considerate frauda la auditarea situatiilor financiare" atunci cand reactioneaza la riscurile evaluate de prezentari eronate sem-nificative din cauza fraudei.

Reactiile generale

4. Auditorul trebuie sa determine reactiile generate pentru gestionarea riscurilor prezentarilbr eronate semnificative la nivelul situatiilor financiare. Aceste reactii pot include accentuarea pentru echipa de audit a necesitatii de mentinere a scepticismului profesional in colectarea si evaluarea probelor de audit, numirea personalului cu mai multa experienta sau a celui cu capacitati deosebite sau utilizarea expertilor1, oferirea unei supravegheri suplimentare sau luarea in calcul a unor elemente suplimentare de imprevizibil la selectarea procedurilor ulterioare de audit care vor fi realizate. In plus, auditorul poate aduce modificari generale naturii, mo-mentului sau amplorii procedurilor de audit, ca reactie generala, de exemplu, realizarea procedurilor substantive la sfarsitul perioadei in locul unei date interimare.

5. Evaluarea riscurilor prezentarilor eronate semnificative la nivelul situatiilor financiare este afectata de modul in care auditorul cunoaste si intelege mediul de control. Un mediu eficace de control poate permite auditorului sa aiba mai multa incredere in controlul intern si in credibilitatea probelor de audit generate intern, in cadrul entitatii, si deci, de exemplu, poate sa permita auditorului s& realizeze unele proceduri de audit mai degraba la o data inte-rimara decat la sfarsitul perioadei. Daca exista puncte vulnerabile in mediul de control, auditorul realizeaza, de obicei, mai multe proceduri de audit, mai degraba la sfarsitul perioadei decat la o data interimara, cauta probe de audit mai detaliate din procedurile substantive, modifica natura procedurilor de audit pentru a obtine probe de audit mai convingatoare sau majoreaza numarul de locatii care sunt incluse in aria de aplicabilitate a auditului.

6. Asadar, aceste consideratii au o influenta semnificativa asupra metodei ge?nerale a auditorului, de exemplu, un accent pe proceduri substantive (metoda substantiva), sau o metoda care utilizeaza testari ale controalelor, precum si proceduri substantive (o abordare mixta).

Procedurile de audit ca reactie la riscurile prezentarilor eronate semnificative la nivelul declaratiilor

7. Auditorul trebuie sa proiecteze si sa realizeze proceduri ulterioare de audit ale caror natura, moment si amploare reprezinta o reactie la riscu?rile evaluate de prezentari eronate semnificative la nivelul declaratiilor.

Scopul este acela de a oferi o legatura clara intre natura, momentul si am-ploarea procedurilor ulterioare ale auditorului si evaluarea riscului. In proiectarea procedurilor ulterioare de audit, auditorul ia in considerare as-pecte cum ar fi:

o importanta riscului;

o probabilitatea producerii unei prezentari eronate semnificative;

o caracteristicile claselor de tranzactii, soldurilor conturilor sau prezen?tarilor de informatii implicate;

o natura controalelor specifice utilizate de catre entitate si, in special, daca acestea sunt manuale sau automate;

o daca auditorul preconizeaza sa obtina probe de audit pentru a stabili daca controalele entitatii sunt eficace in prevenirea sau detectarea si corectarea prezentarilor eronate semnificative.

Natura procedurilor de audit este de maxima importanta pentru a reactiona in fata riscurilor evaluate.

Evaluarea realizata de auditor cu privire la riscurile identificate la nivelul declaratiilor ofera baza pentru analiza metodei de audit adecvate pentru proiectarea si realizarea procedurilor ulterioare de audit. In unele cazuri, auditorul poate stabili ca realizarea testarilor de controale este singura mo-dalitate de a obtine o reactie eficace la riscurile evaluate de prezentari eronate semnificative pentru o anumita declaratie. In alte cazuri, auditorul poate sa stabileasca faptul ca realizarea exclusiva a procedurilor substantive este corespunzatoare pentru anumite declaratii si, in concluzje, auditorul exclude efectul controalelor din evaluarea riscurilor relevante. Acest lucru se poate intampla din cauza ca procedurile de evaluare a riscului apartinand audito?rului nu au identificat niciun control eficace relevant pentru declaratie sau din cauza ca testarea functionarii eficace a controalelor este ineficienta. Totusi, auditorul trebuie sa fie convins ca realizarea exclusiva a procedurilor substantive pentru declaratia relevanta este eficace pentru reducerea riscului prezentarilor eronate semnificative la un nivel suficient de scazut. Adesea, auditorul poate stabili ca o metoda mixta, care utilizeaza si testari ale functio?narii eficace a controalelor si proceduri substantive, este o metoda eficace.

Indiferent de metoda selectata, auditorul proiecteaza si realizeaza proceduri substantive pentru fiecare clasa semnificativa de tranzactii, solduri ale conturilor si prezentari de informatii, in conformitate cu paragraful 49.