In ultimul deceniu se afirma tot mai puternic in economiile de piata avansate specializarea "plati fara numerar". Progresul tehnologiilor informatice si de telecomunicatii - ca parte a asa numitei infrastructuri financiare a afacerilor - a permis globalizarea tranzactiilor si cresterea fiduciaritatii in comertul cu servicii. Serviciile financiare - piete de capital, piete de produse bancare si de asigurari, servicii publice de trezorerie (fiscale) - au devenit un factor de crestere a eficientei tranzactiilor dar si a interdependentelor intre partenerii de afaceri. Prin performantele lor - acumulate cantitativ in progresie geometrica in ultimii ani - platile sunt astazi critice, mai mult ca oricand, pentru decizia de a cumpara sau vinde, deoarece posibilitatea descarcarii de obligatii in timp real a instaurat un nou standard in relatiile dintre parteneri, iar riscul generat de comporatamentul in timp al resurselor de creditare are la dispozitie formule revolutionare de management. Devin posibile datorita performantei in transferul si decontarea banilor informatie - forma mereu innoita si majoritara a existentei multimilenare a banilor ca mijloc de plata - noi produse in intreaga economie fiduciara, deocamdata doar prin materializarea unei singure ramuri de optiune tehnologica: instrumentul multifunctional si personal de economisire, credit si plata. Acest sincretism multifunctional, regasit dupa pestrite specializari si multiple optiuni empirice, este o expresie a integritatii pietelor pe baza integrarii solutiilor de informatica si telecomunicatii, a concentrarii si centralizarii factorilor de gestiune a fluxurilor informatiei la nivel planetar.
Fenomen in aparenta simplu, cardul de plata este un simbol nu numai al avansului tehnologic care defineste civilizatia euroatlantica astazi ci si al apartenentei individului la o comunitate civilizata. Cardul de plata este un "status symbol" de distinctie. El capata tot mai mult caracterul unui adevarat "instrument" de identitate economica si sociala al persoanei in orice grup care practica recunoasterea si interrecunoasterea individualitatii.
Este desigur o certitudine ca putini specialisti din domeniul financiar ar fi putut ghici cu mai bine de 30 de ani in urma impactul care urma sa-l aibe cardul bancar asupra intregii vieti economice si sociale; ca acest produs urma sa devina cel mai profitabil si des utilizat dintre produsele financiare oferite consumatorilor.
In 1946 John C. Biggins creaza premizele aparitiei cardului bancar. Lucrand ca specialist in domeniul creditelor de consum la Flatbush National Bank din Brooklyn, New York, Biggins s-a gandit sa lanseze un nou plan de creditare denumit "Charge - It" care sa utilizeze "scrip", adica bonuri valorice in schimbul carora se puteau face achizitii de la comerciantii participanti la acest nou plan de creditare. Principiul care statea la baza acestui plan era relativ simplu: comerciantii depuneau aceste bonuri valorice obtinute in urma vanzarilor efectuate (in general de mica valoare) intr-un cont bancar, iar banca factura cumparatorii pentru contravaloarea lor. De la acest plan de creditare, pana la aparitia efectiva a primului credit-card modern nu era decat un pas, iar in 1951 acest pas este facut de Franklin National Bank din New York.
Motivele pentru care acest nou instrument de plata - cardul - a cunoscut o dezvoltare fenomenala intr-o perioada atat de scurta pot fi analizate din urmatoarele puncte de vedere : al detinatorilor de carduri, al comerciantilor si al bancilor.
1. Detinatorii de carduri:
La inceput, institutiile financiare emitente de credit-carduri s-au confruntat cu o problema deosebit de importanta. Bancherii nu stiau ce segment de piata sa abordeze cu prioritate in emiterea cardurilor: cel ala comerciantilor ( astfel incat detinatorii sa poata utiliza cardul in mai multe locuri) sau cel al detinatorului (astfel incat mai multi comercianti sa doreasca sa accepte carduri). Multe banci au atacat ambele segmente in egala masura dar s-a dovedit ulterior ca tactica cea mai buna era atragerea comerciantilor in acceptarea cardurilor. Astfel, consumatorii (potentialii detinatori de carduri) puteau observa din ce in ce mai multe locuri unde isi puteau folosi cardurile.
Tocmai usurinta in utilizare a asigurat succesul imediat al cardurilor. Bancile au promovat idea usurintei in utilizare atragand atentia asupra faptului ca nu mai era nevoie ca detinatorii de carduri sa poarte asupra lor sume insemnate in numerar, nu mai apareau probleme ivite in utilizarea cecurilor, nu exista nici o dificultate in achizitionarea de bunuri sau servicii, iar cardurile erau acceptate de foarte multi comercianti. In plus, cardul bancar asigura obtinerea instantanee de credite. Acest aspect este foarte convenabil pentru acei consumatori care nu dispun de sumele necesare sau nu doresc sa achizitioneze anumite produse din fondurile proprii. Creditele obtinute automat prin utilizarea cardului puteau fi rambursate intr-o singura rata la scadenta stabilita, sau in rate lunare flexibile. Pentru prima data in istoria bancara, clientii bancilor puteau obtine credite fara sa mai completeze cereri de credite, chiar daca se aflau in alta localitate.
1. "Cardul - Instrument modern de plata" - Radu Popescu, Cristian Tudorancea, Florin Berbec.
2. Arhiva Cotidianul.
3. http://www.vreaucard.ro/
4. Averea, Bogdan Tudorache, 9 august 2005
5. Online Business Developer, Underclick.ro
6. www.topbusiness.ro articol de Norel Moise
7. www.bizwords.ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
