Perspective privind extinderea Uniunii Europene

Introducere

Extinderea este una dintre cele mai importante instrumente de politica ale UE, intrucat, asa cum evenimentele recente ne-au demonstrat, unul dintre principalele motive care au stat la baza transformarii statelor Europei centrale si de est in state moderne si cu democratii functionale a fost tocmai dorinta de a adera la Uniune. Extinderea UE este un proces gestionat atent care ajuta tarile implicate sa se dezvolte, promoveaza pacea, stabilitatea, prosperitatea, democratia, drepturile omului, primatul statului de drept si economia de piata pe tot teritoriul european, motiv pentru care majoritatea tarilor in curs de dezvoltare adera la Uniunea Europeana.

Cap 1. Uniunea Europeana

1.1 Scurt istoric

1945 - 1959

O Europa pasnica - inceputurile cooperarii

Uniunea Europeana a fost creata cu scopul de a se pune capat numarului mare de razboaie sangeroase duse de tari vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Razboi Mondial. Incepand cu anul 1950, tarile europene incep sa se uneasca, din punct de vedere economic si politic, in cadrul Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, propunandu-si sa asigure o pace durabila. Cele sase state fondatoare sunt Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Tarile de Jos. Anii '50 sunt marcati de Razboiul Rece dintre Est si Vest. In Ungaria, manifestarile de protest din 1956 indreptate impotriva regimului comunist sunt reprimate de tancurile sovietice; in anul urmator, 1957, Uniunea Sovietica trece in fruntea cursei pentru cucerirea spatiului, lansand primul satelit spatial din istoria omenirii, Sputnik 1. Tot in 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunitatii Economice Europene (CEE), cunoscuta si sub denumirea de ,,Piata comuna".

1960 - 1969

Explozivii ani '60 - o perioada de crestere economica

In anii '60 asistam la aparitia unei adevarate ,,culturi a tinerilor". Formatii precum Beatles atrag un numar impresionant de fani din randul adolescentilor oriunde apar si contribuie, in acest fel, la stimularea revolutiei culturale si la nasterea conflictului dintre generatii. Este o perioada benefica pe plan economic, care se datoreaza si faptului ca tarile UE inceteaza sa mai aplice taxe vamale in cadrul schimburilor comerciale reciproce. De asemenea, acestea convin sa exercite un control comun asupra productiei de alimente. Intreaga populatie beneficiaza, acum, de suficente alimente si in curand se inregistreaza chiar un surplus de produse agricole. Luna mai a anului 1968 a devenit celebra datorita miscarilor studentesti care au avut loc la Paris. Multe dintre schimbarile aparute la nivelul societatii si al comportamentului au ramas asociate, de atunci, cu asa-numita ,,generatie '68".

1970 - 1979

O comunitate in crestere - primul val de extindere

Danemarca, Irlanda si Regatul Unit adera la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 1973, numarul statelor membre ajungand, astfel, la noua. Desi de scurta durata, brutalul razboi arabo-israelian din octombrie 1973 are drept consecinta o criza energetica si aparitia problemelor economice la nivel european. Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau sfarsit odata cu caderea regimului Salazar din Portugalia, in anul 1974 si cu moartea generalului Franco in Spania, in 1975. Prin intermediul politicii sale regionale, UE incepe sa transfere sume foarte mari pentru crearea de locuri de munca si de infrastructura in zonele mai sarace. Influenta Parlamentului European asupra afacerilor europene creste. 1979 este anul in care membrii acestuia pot fi alesi pentru prima data prin vot direct, de catre toti cetatenii europeni.

Baechler Jean (2003), L'Europe et la Turquie, in Commentaire, vol. 26, nr 101, p. 37-45.

Gole Nilufer (2004), Turquie: un desir que derange, in Critique internationale, nr. 23, p. 26-39.

Gower Jackie, Redmond John (2001), Largirea Uniunii europene: perspective, Bucuresti, Club Europa.

Judt Tony (2000), Europa iluziilor, Iasi, Polirom.

Prodi Romano (2001), O viziune asupra Europei, Iasi, Polirom.

Rouleau Eric (2000), Turkey's Dream of Democracy, in Foreign Affairs, vol. 79, nr. 6, p. 100-114.

Uzumcu Ahmed (2004), Turkey's Role in Euro-Atlantic Security, in Nato's Nations and Partners for Peace, nr. 2.