Noile raporturi de forțe în comerțul internațional al începutului

Noile raporturi de forte in comertul international al inceputului de secol XXI

Ascendenta comertului liber are la baza discutii despre avantajul national de la mijlocul secolului al XIX-lea,cand se lua in considerare si daca exista vreo motivatie sau interes pentru ca un stat sa-si deschida economia in fata importurilor.

Teoria lui Jhon Stuart Mill,care sustinea ca,o tara care detine pretul de monopol pe piata internationala manipuleaza raporturile de schimb prin mentinerea tarifelor si ca raspunsul la aceasta strategie poate fi reciprocitatea politicii comerciale, a fost urmata la cativa ani de ,,scenariul industriei infantile".A fost dezvoltat tot de Mill care a anticipat Noua Teorie a Comertului prin promovarea teoriei:guvernul are datoria de a proteja industriile tinere,chiar daca numai pentru o perioada determinata de timp,necesara pentru a se putea dezvolta si functiona la intreaga capacitate.

Evolutia postbelica a comertului mondial s-a desfasurat sub influenta unui ansamblu contradictoriu de factori,printre care si: consecintele economice si politice ale razboiului,revolutia stiintifica si cea contemporana,tendinta de liberalizare treptata a schimburilor internationale ,caracterul contradictoriu al masurilor de politica comerciala practicat de multe state,dezvoltarea foarte puternica a transporturilor si telecomunicatiilor,terorismul.

Sinergia acestor factori a determinat anumite efecte asupra comertului international.Ritmul de crestere a schimburilor economice externe s-a accentuat,prin urmare s-a soldat cu sporirea valorii comertului mondial cu marfuri de peste 80 de ori,de la 61 mld in anul 1950 pana la 12690 mld in anul 2005.

O alta trasatura specifica acestei evolutii postbelice a comertului international o reprezinta devansarea ritmului de crestere a PIB,productiei industriale si a altor indicatori macroeconomici.In consecinta,a crescut capacitatea de absorbtie a pietei mondiale,s-au accentuat interdependentele dintre economiile statelor,s-a adancit procesul mondial de specializare internationala crescand astfel contributia schimburilor externe la accelerarea cresterii economice pe plan intern.Ritmul de crestere a comertului exterior,in special a importurilor a devansat ritmul de crestere a lichiditatilor internationale ale statelor,ducand astfel la aparitia unei datorii externe extrem de puternica si costisitoare.

Delocarea productiei se mai numere printre consecintele promovarii liberului schimb,dar si un factor determinant al acestuia,trasaturile comertului mondial cunoscand modificari majore pe tot parcursul secolului XX.Fenomenul de delocalizare aparut consta in implantarea de catre tarile dezvoltate a propriilor fabrici in tarile in curs de dezvoltare unde forta de munca si costurile sunt mai reduse.Acest fenomen a cunoscut cea mai mare amploare pe parcursul secolului trecut,dar continua si in prezent,fiind factorul principal care determina cresterea comertului mondial si progresele inregistrate in liberalizarea acestuia.

Cu toate acestea, liberalizarea comertului international a avansat considerabil continuand pana in prezent cu cele mai recente evenimente precum: in 2005 s-a semnat Acordul Central-Americana de Liber Schimb(CAFTA)de catre SUA si Republica Dominicana, iar in 2007,1 martie au fost notificate la OMC un numar de 194 acorduri de liber schimb in vigoare,dintre care 13 sunt uniuni vamale.

Desi comertul international si-a facut aparitia peste tot in istorie,importanta sa economica,sociala si politica a avut un drum ascendet in ultimele secole.Cresterea comertului imternational constituie,de obicei,sensul principal al globalizarii, iar participarea la circuitul economic mondial trebuie sa asigure in prezent folosirea schimburilor economice externe ca factor al cresterii economice,obiectiv ce reprezinta,in prezent, o mare importanta pentru toate statele lumii.

Ca urmare,in cadrul schimburilor economice internationale putem identifica anumite curente sau fluxuri care se desfasoara actualmente intre diferitele blocuri sau poli ai economiei mondiale,si anume: curentul schimburilor comerciale dintre tarile capitaliste dezvoltate(Nord-Nord),dintre tarile capitaliste dezvoltate si cele in curs de dezvoltare(N-S),dintre tarile in curs de dezvoltare(S-S),dintre tarile in tranzitie sau foste socialiste(E-E) si dintre tarile foste socialiste si cele nesocialiste(E-V).

Din cele de mai sus rezulta factorii stimulativi si determinanti principali ai dinamicii comentului international din parspectiva temporala si care au stat la baza motivatiei intensificarii schimburilor internationale indeplinind in acelasi timp si efectele scontate ale acestor schimburi asupra preturilor,profiturilor,veniturilor si bunastarii individuale:diferentele in inzestrarea cu resurse,inzestrarea stiintifica si progresul tehnologice,structura pietelor si diferentele in cercetarea consumatorilor,valoarea economiilor de scara,politicile economice si comerciale guvernamentale,globalizarea sistemelor de productie si aparitia si maturizarea gruparilor economice regionale.

Economia mondiala se asteapta la prima sa contractie de la Cel de-al Doilea Razboi Mondial.Inca dinainte,problemeloe de pe piata financiara s-au transformat intr-o criza de proportii in Septembrie 2008,cresterea Produsului Intern Brut a avut rol de stopaj in cele mai dezvoltate tari

Spargerea sferei imobiliare din anumite tari,criza financiara din SUA,cresterea preturilor la produsele de baza si, in mai multe tari,politicile monetare restrictive,au condus economia globala la ,,pregul recesiunii" in prima jumatate a anului 2008.

Intrucat cresterea cererii de credit s-a epuizat,a condus economiile la un impas iar colapsul creditelor de aprovizionare si preturilor activelor financiare au dus la o recesiune severa.