Creativitatea este un proces care are loc datorita interactiunii dintre gandirea unei persoane si contextul socio-cultural. Interactiunea care are loc intre oameni, institutii si structurile societatii sunt factori de generare a creativitatii. Hans J. Eysenck a propus un set de variabile cognitive (inteligenta, cunoastere/cunostinte, abilitati tehnice, talente speciale), de mediu (factori politici si religiosi, culturali, socio-economici, educationali) si de personalitate (motivarea interna, increderea, non-conformismul, creativitatea) care interactioneaza pentru a crea outputuri creative.
Produsele creative pot lua diverse forme, incepand de la noi teorii, ipoteze, formule si tehnici si mergand pana la masini,designuri, materiale etc.. Acestea trebuie sa fie originale, sa acopere anumite nevoi, sa fie adaptabile realitatii, sa fie utile si sa fie relevante pentru nivelul cunoasterii existente in domeniu. Pe de alta parte, procesul creativ este vazut ca o parte a procesului inovarii. Acesta este definit drept aparitia unui produs relational original, dezvoltat pe de-o parte datorita unicitatii individului, iar pe de alta parte datorita materialelor, evenimentelor, oamenilor sau circumstantelor. Astazi, termenul de domenii creative este utilizat intr-un sens mult mai larg, fiind vehiculat in special in con-textul Agendei si Strategiei Lisabona; intr-o economie a cunoasterii, importanta acestor domenii la bunastarea si competitivitatea nationala pe termen mediu si lung este recunoscuta la scara mai larga; iar nevoile speciale ale acestor domenii sunt reflectate mai bine in dezvoltarea politicilor la nivel national, regional si subregional. Domeniile creative s-au repozitionat, asezandu-se in centru dupa ce au parasit pozitii periferice.
Asadar, economia creativa este parte a economiei bazate pe cunoastere. Trecerea catre economia si societatea bazate pe cunoastere implica dematerializarea majora a activitatilor cu valoare adaugata si inlocuirea uniformitatii si omogenitatii productiei, consumului si guvernarii de masa cu diversitate creativa si descentralizarea responsabilitatii. Cresterea bunastarii ii influenteaza pe oameni in sensul petrecerii unui timp mai indelungat si alocarii eforturilor catre activitati non-materiale, in conditiile in care accesul la informatie, materia prima principala in aceasta noua era, este facil si ieftin datorita tehnologiilor informationale. Sistemele de transport si comunicare ce faciliteaza specializarea si colaborarea; regulile stabile ale jocului - pentru piete sau drepturi - care faciliteaza asumarea riscului atat de necesar crearii de cunostinte si cunoastere; pietele deschise care incurajeaza competitivi-tatea, ducand la inovare si personalizare; reinventarea modelelor de afaceri - toate acestea sunt elementele-cadru ale dezvoltarii societatii si economiei bazate pe cunoastere.
Contrar unor pareri, conceptul de economie bazata pe cunoastere nu face neaparat referire la tehnologiile de varf sau la tehnologia informationala. De exemplu, aplicarea unor noi tehnici in domeniul agriculturii de subzistenta poate duce la cresterea semnificativa a rezultatelor, iar utilizarea serviciilor logistice moderne poate permite sectoarelor traditionale ale mestesugurilor sa serveasca piete mai mari decat intr-o perioada anterioara. Asadar, o economie poate face tranzitia catre o economie bazata pe cunoastere prin utilizarea consecventa si crearea de cunostinte/cunoastere intr-un amplu proces de dezvoltare economica. Firma de consultanta McKinsey considera ca modalitatile traditionale de creare de valoare adaugata sunt din ce in ce mai putin sursa de avantaj competitiv - este vorba despre activitatile transformationale - extragere de materii prime si transformarea lor in produse finite si activitatile tranzactionale - vanzarea cu amanuntul si transportul.In schimb, interactivitatea tacita trebuie sa fie preponderenta: expertiza in rezolvarea problemelor, comunicarea ideilor complexe.
Domeniile creative au inceput sa se dezvolte in special datorita flexibilitatii sporite a productiei (precum productia de serie mica) indusa de tehnologiile informationale si comunicationale, dar si comportamentului specializat al consumatorilor care doresc sa foloseasca bunuri pentru a-si construi o identitate proprie. Aceste doua elemente gene-reaza productie cu inalta incarcatura semiotica, in contextul digitalizarii si globalizarii. In acest context, trebuie remarcat faptul ca, daca marea parte a productiei industriale traditiona-le provine din tari precum India si China, lumea occidentala creeaza majoritatea produselor ce apartin domeniilor creative. Singura exceptie o reprezinta tandemul produselor jocuri video-Internet, care provine in egala masura de pe cele trei continente: Europa, Asia si America.
Riscul si incertitudinea generate in cadrul domeniilor creative duc la organizarea industriala a acestora, prin diverse activitati si constituirea unor bresle si asociatii, reglementari legale de protectie a producatorilor creativi, pregatirea de personal auxiliar si finantarea de catre stat a unor domenii. Se considera, insa, ca organizarea si centralizarea excesiva a proceselor decizionale pot aduce prejudicii creativitatii.
Este important de mentionat ca unii autori considera ca exista numeroase tipuri de incertitudine, ceea ce face ca acestea sa aiba efecte diferite asupra strategiilor. Miller si Shamsie (1999) disting urmatoarele tipuri de incertitudine: incertitudinea specifica domeniului, a mediului (industry specific/environmental/state), incertitudinea la nivel orga-nizational (organisational level/effect) si incertitudinea la nivel individual (individual level/decision response). In schimb, Faulkner si Andersen (1987) identifica incerti-tudinea generata de combinarea talentului financiar cu cel artistic, natura inegala a fluxurilor de investitii si natura stochastica a cererii de pe piata. Lampel, Lant si Shamsie (2000) vorbesc despre anumite polaritati si tensiuni in sfera domeniilor creative.
S-a incercat actionarea in aceasta incertitudine in diverse modalitati, precum recurgerea la organizarea bazata pe proiecte si la retele sociale informale. Dezvoltarea formelor de organizare bazate pe proiecte a fost interpretata ca fiind o reactie la mediile tehnologice si de piata care se transforma intr-o maniera extrem de rapida, impunandu-se o reconfigurare rapida a resurselor si a oamenilor. Aceasta reconfigurare noua depinde in mare masura de capacitatea acestora de a dezvolta noi abilitati sau de a utiliza abilitati anterior dobandite in moduri cu totul noi. S-a concluzionat ca acele companii care lucreaza intr-un asemenea fel sunt inovative, creeaza in mod continuu si reconfigureaza echipele ai caror membri poseda abilitati foarte bine dezvoltate in scopuri multi-task si pentru a-si folosi cunostintele in situatii noi in care noi tehnologii sunt rapid asimilate si dezvoltate. Aceste persoane implicate in proiecte apartin unor comunitati tehnice in cadrul carora se creeaza, stocheaza si utilizeaza cunostintele.
Economia creativa nu reprezinta, asadar, doar suma domeniilor creative. Sensul acesteia este mult mai larg si poate fi inteles numai in contextul relatiei dintre informatie, cunoastere si creativitate, context evocat si in cadrul Agendei Lisabona. Cunoasterea si creativitatea, in tandem, joaca un rol esential in economie; cel dintai concept, cel de cunoastere, este mult mai amplu insa si surprinde o schimbare de paradigma in cadrul careia masa critica a activitatii economice se plaseaza in categoria productiei de cunoastere, pe masura ce firmele dezvolta noi tehnici si tehnologii care sa vina in intampinarea schimbarilor in stuctura cererii. In definitiv, succesul in lumea afacerilor este asigurat de capacitatea de a raspunde rapid. Printre transformarile structurale de la o economie industriala catre o economie bazata pe cunoastere se pot numara:
- dezvoltarea sectoarelor knowledge-intensive si design-intensive (in special cele ce se bazeaza pe tehnologii informationale si comunicationale).
- investitia in intangibile (cercetare-dezvoltare, tehnologii informationale si comunicationale, restructurare organiza-tionala si sisteme organizationale, design, brand, capital uman); investitia in intangibile intareste capacitatea fir-melor de a crea, administra si exploata cunoasterea;
- perfectionarea fortei de munca (upskilling);
- cresterea exporturilor de produse inalt tehnologice.
Conceptele de knowledge push (se refera la cresterea de outputuri in educatie si cercetare stiintifica provenind din investitii publice si private; modurile in care TIC acce-lereaza productia, colectarea si diseminarea rezultatelor cercetarii) si market pull (globalizare, competitie, diversificarea cererii de consum, cresterea importantei activelor intangibile) se refera la intreaga economie, nu numai la sectoarele inalt tehnologice sau elitiste.
Pentru organizatiile acestei ere a cunoasterii, doua elemente se transpun in oportunitati: cunoasterea ca resursa si factor generator de bunastare si Internetul, care transforma business-ul in e-business. Cunoasterea poate lua forma unor bunuri sau servicii bazate pe cunoastere, in vreme ce Internetul reprezinta un vehicol eficace pentru marketing si distributie de cunoastere. Exista si o piata a cunoasterii (knowledge marketplace), piata pe care sunt impartasite si tranzactionate active ale cunoasterii. Pe aceasta piata exista cumparatori, vanzatori, brokeri, preturi si mecanisme de schimb.
- Mario Duma - "Cercetarea, industria, economia Romaniei si conexiunile lor: diagnoze ", Editura Scient - Consul, Publicat la Bucuresti, 2004;
- paginile 208 - 216, 132- 146;
- Mihai Draganescu - " Constiinta, Frontiera stiintei, frontiera a omenirii ", Revista de filosofie nr 1 - 2, 2000; paginile 15 - 22;
- M. Dinu, (2006). "Societatea cunoasterii. O perspectiva postreferentiala asupra resurselor " ;
- Mihai Draganescu, "Economia Nationala si Societatea Informationala
- Reinhard Blum - " Un al treilea drum: Principiii organizatorice ale economiei nationale: noi baze microeconomice pentru economia de piata", Publicat la Universitatea Al. I. Cuza, 1994; paginile 146 - 152, 219 - 229; 260 - 265.
- Mihaela Zecheru - " Biblioteca publica in sistemul cunoasterii: perceptie si expectanta. ", Editura Cartea Universitara, 2005; paginile 56 - 67.
- Mihai Draganescu, "Societatea Informationala si a Cunoasterii. Vectorii Societatii Cunoasterii" pag 23-29, 48-52;
- Mihai Draganescu - " De la societatea informationala la societatea cunoasterii", Editura Tehnica, 2003;
- M. Stoica - "Posibilitati de trecere spre societatea informationala", Revista Informatica Economica, nr. 1, 2001
- Ion Plumb, Sanda Visan - " Managementul cercetarii si inovarii", Editura ASE, Publicat la Bucuresti, 2007; paginile 19-31.
- Florin Gh. Filip - " Societatea Informationala. Societatea cunoasterii. Concepte, solutii, strategii pentru Romania ", Editura Expert; paginile 497-526.
- Gabriela Sabau - "Societatea cunoasterii. O perspectiva romaneasca ", Editura Economica, Publicata in 2001; paginile 29 - 30, 31, 32;
- Stefan Iancu, TEHNICI DE STIMULARE A CREATIVITATII", Curs 1, pag 1-18
- Publicatii: Vasile Ana - Maria - "Creativitatea aduce profit"
- Oprea Romanita - "Creativitatea vinde "
- Verboncu Ion - "Creativitatea si creativitatea manageriala"
- Daniel Daianu - "Pariul Romaniei: Economia noastra: reforma si integrare", Compania Altfel, Publicat la Bucuresti, 2004; paginile 162 - 167, 191 - 195, 242 - 244, 288 - 291.
- Ion Gh Rosca - " Societatea cunoasterii ", Editura economica, 2006; paginile 17 - 27.
- Marta-Christina Suciu, Nicolae Suciu,Mina Inanovici- Buletinul AGIR n 68 r. 4/2008 octombrie-decembrie"Economia creativa si societatea bazata pe cunoastere.Provocari si oportunitati pentru Romania" pag 68-72
- Stefan Iancu, "Organizatia economica moderna si cultura consacrata cresterii eficientei cunoasterii"(I),NOEMA VOL. VII, 2008, pag 1-15
- Draganescu, M. (1987), Informatica si societatea, Editura Politica
- Mihai Draganescu, Arta si societatea,cuvand,Ploiesti,Academica
- Iancu St., "Ciclul de viata al cunostintelor", Inventica si economie, nr
10/2004.
- Iancu St., ,, Societatea cunoasterii, Integrarea Europeana si cercetarea stiintifica in Romania", Comunicare la Sesiunea de comunicari stiintifice organizata de Academia pentru Studii Economice Bucuresti la 26 mai 2006;
- Noel M. Tichy, Eli
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
