Bazele economiei - consumul și economisirea - cauzele inflației

1. Consumul si economisirea

1.1 Consumul

Consumul (C) reprezinta folosirea de catre fiecare agent si subiect economic a venitului sau a unei parti din acesta pentru cumpararea de bunuri necesare satisfacerii trebuintelor sale de viata.

Dupa realizarea procesului de repartitie primara si redistribuire a veniturilor urmeaza utilizarea acestora pentru consum si economii. Putem scrie ca Y = C + S, unde Y - venitul, C - consumul iar S - economiile.

Ceea ce se aloca pentru consum ia forma cheltuielilor facute de gospodarii si de stat, pentru cumpararea bunurilor necesare satisfacerii trebuintelor, individuale si colective.

Structura consumului este complexa, formele lui putand fi reliefate prin intermediul mai multor criterii de clasificare:

a) dupa destinatia nemijlocita, putem avea:

- consum public, concretizat in consumul final guvernamental, consumul altor institutii ale statului

- consum privat, respectiv cel asociat unui individ, gospodarii, intreprindere cu scop nelucrativ

b) dupa obiectul lui, avem:

- consum material (de bunuri materiale - obiectuale, produse alimentare si nealimentare)

- consum de servicii

c) dupa modul de procurare a bunurilor:

- consum de marfuri

- autoconsum (bunuri fabricate chiar de catre utilizator)

d) dupa timpul necesar procesului de consum:

- consum curent (propriu-zis) - ce include bunurile care isi pierd utilitatea intr-un singur act de folosire

- consum durabil - in raport cu bunurile care-si pierd utilitatea in mod treptat

J.M.Keynes afirma despre consum ca este „singurul scop si singura tinta a oricarei activitati economice”. In acelasi timp, consumul mai indeplineste si alte functii in cadrul economiei:

- orientarea productiei (ofertei)

- satisfacerea nemijlocita a necesitatilor materiale si spirituale ale populatiei

- recunoasterea utilitatii produselor si serviciilor create (prestate)

- constituirea consumului drept element esential al calitatii vietii si al standardului de trai.

Observarea consumului la nivel macroeconomic se face pe baza bugetelor de familie ce reprezinta un sistem de evidenta prin care se inregistreaza pe o perioada de un an atat veniturile cat si cheltuielile de consum la nivelul unui numar selectat de familii.

Evolutia cheltuielilor de consum apreciata pe baza bugetelor de familie in tari dezvoltate din punct de vedere economic, pune in evidenta urmatoarele lucruri:

a) Cheltuielile pentru consumul alimentar se situeaza la aproximativ 20% din consumul total

b) Cheltuielile cu imbracamintea, incaltaminte si alte accesorii din aceasta categorie se situeaza in jurul unei ponderi de aproximativ 10% din total.

c) Consumul imaterial (locuinta si confortul) sporeste intr-un ritm mai mare decat sporirea veniturilor.

Factorii determinanti ai consumului sunt:

a) Factorii obiectivi sunt: marimea si structura salariilor; modificarea raportului dintre bunurile prezente si cele viitoare; schimbarile intervenite in volumul capitalului si care nu au fost prevazute in calcularea venitului; modificarea politicii fiscale care poate spori sau micsora cererea deconsum.

b) Factorii subiectivi ce depind de trasaturile fiintei umane, de nevoile si obiceiurile indivizilor sunt: mentinerea standardului de viata obisnuit, economisirea diferentei intre veniturile efective si cheltuielile necesare mentinerii standardului de viata obisnuit; tendinta de crestere a diferentei dintre venit si consum, pe masura ce oamenii realizeaza venituri mai mari.

Conform J.M.Keynes relatiile dintre venit si consum se afla sub incidenta unei legi psihologice fundamentale potrivit careia de regula si in medie odata cu cresterea sau reducerea venitului indivizii tind sa-si mareasca sau sa-si diminueze consumul, dar intr-o proportie mai redusa.

Marimea cheltuielilor pentru consum si implicit marimea cererii agregate pentru bunuri de consum depinde in principal de marimea veniturilor personale disponibile, dar si de factorii de natura obiectiva si subiectiva.

C = f(Y)

Raportul dintre consum si venit este denumit rata (medie a) consumului sau inclinatia medie spre consum (c) si arata care este ponderea consumului in totalul veniturilor, respectiv cat reprezinta cheltuielile pentru consum in totalul venitului.

La un nivel dat al venitului, rata consumului va fi cu atat mai mare cu cat va fi consumata o mai mare parte de venit. In dinamica consumul creste odata cu venitul dar nu in aceiasi masura. Aceasta inseamna ca la niveluri scazute de venit rata consumului este mai ridicata, in timp ce pe masura ce veniturile devin tot mai mari ea se va reduce. Aceasta relatie da continut dupa Keynes unei legi a consumului formulata astfel: “Legea psihologica fundamentala pe care ne putem baza cu toata certitudinea, este ca, in medie si in cea mai mare parte a timpului, oamenii tind sa-ti sporeasca nivelul de consum pe masura ce venitul lor creste, dar nu cu o cantitate egala cu cresterea venitului”.

Pe de alta parte, un anumit consum de bunuri (C0 - consumul minim necesar supravietuirii, consum incompresibil, denumit si consum autonom) este necesar chiar si in situatia in care nu se realizeaza venituri. Aceste relatii sunt reflectate de functia consumului:

C = C0 + c’Y

unde: c’ - inclinatia marginala spre consum, 0<c’<1.

Coeficientul c’ reflecta panta dreptei consumului si este denumita rata sau inclinatia marginala spre consum. Aceasta ne arata cu cat creste consumul ca urmare a cresterii venitului (de regula cu o unitate).

1. Catedra de Economie, FEAA-UVT - Macroeconomie-note de curs, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2010;

2. Curs FEEA-UVT , Macroecomomie Conferențiar Dr. Ion Imbrescu

3. A. Negucioiu, A. Dragoescu, Sabin Pop, Economie politica, Editura George Baritiu, Cluj-Napoca, 1998, p. 269

4. J.M. Keynes,op..cit., p.121-125 si 135-136

5. Michael F. Bryan, On the Origin and Evolution of the Word "Inflation" [1]

6. Shostak "Inflation is the debasement of money"[2]

7. Charles T. Hatch, ’’Inflationary Deception’’

8. Lew Rockwell, interview on ’’NOW with Bill Moyers’’

9. Lew Rockwell, ’’War and Inflation”

10. 1] G. Bodea (coord.), Economie politica. Sistematizari si aplicatii, Editura Risoprint. Cluj-Napoca, 2003, p. 287

11. [2] ASE, Economie, Editia a sasea, Editura Economica, Bucuresti, 2003, p. 304

12. [4] ASE, Economie, Editia a sasea, Editura Economica, Bucuresti, 2003, p. 300

13. [5] Pierre Blezbakh, Inflatie, dezinflatie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992, p. 79-80

14. [6] ASE, Economie, Editia a sasea, Editura Economica, Bucuresti, 2003, p. 308-309