Numele de moneda provine de la monetaria romana de langa tempul zeitei Junon Moneta. Initial monedele au fost batute de preoti, in evul mediu de regi si de capeteniile feudale. Formarea statelor nationale a permis ca baterea monedei sa se faca de catre stat, ele devenind un atribut al puterii centrale statale.
Pe teritoriul tarii noastre, folosirea primelor monede autohtone a avut loc in sec. V-VI i.Hr. , aceasta perioada fiind la sfarsitul epocii bronzului (pumnale, varfuri de sageti). Ele purtau denumirea de drahme (Drahma de la Istros ,cca. 480 i.Cr.) si erau confectionate din argint in greutate de 8 grame, de catre orasul pontic Histria. Ea a fost urmata si de alte emisiuni de moneda ale polisurilor grecesti din Dobrogea.
Monedele proprii emise de geto-daci au fost o imitatie dupa cele macedonene. Au mai circulat, in regiunile locuite de triburile geto-dacice, stateri si tetradrahme emise de Filip al II-lea, Alexandru cel Mare, Lysimach, drahme de la Apollonia si Dyrachium si tetradrahme batute de provincia romana Macedonia Prima si de orasul Thasos. Apoi au inceput sa emita monede proprii din argint, asemanatoare cu ale celtilor, pentru ca apoi sa emita celebrii ,,kosoni" de aur. De asemenea monedele romane, cum sunt denarii republicani sau imperiali, au patruns si ele pe teritoriul Daciei, inainte chiar de ocupatia romana, dar au continuat sa circule si dupa retragerea aureliana, fiind apoi inlocuiti de monede bizantine.
Documentele istorice confirma ca statele feudale romanesti au avut sisteme monetare proprii.
Sistemul monetar geto-dac apare prin imitarea combinata a diferitelor tipuri de monede grecesti de mare circulatie. Primele monede geto-dacice sunt datate in jurul anului 300 i.Cr., iar sfarsitul monetariei dacice este plasat in sec. I i.Cr.
In secolul al II-lea i.Cr. in Dacia a patruns masiv denarul republican roman, fapt ilustrat de marele numar de tezaure descoperite. Dupa cucerirea Daciei, denarul imperial roman este moneda oficiala in noua provincie.
Patrunderea monedei romane continua in spatiul fostei provincii Dacia si in zonele extracarpatice adiacente si dupa retragerea administratiei si armatei romane de la nord de Dunare (271 d.Cr.). Dupa retragerea aureliana denarii au fost inlocuiti de monede bizantine.
In zorii evului mediu, moneda bizantina preia functia de instrument de schimb in tinuturile romanesti, rol indeplinit pana in secolul al XIV-lea. Dupa anul 1000, tot aici au inceput sa circule si monedele statelor suverane vecine.
Domnii romani, dupa obiceiul epocii, si-au exercitat dreptul de a bate moneda. Astfel, primele emisiuni monetare au avut loc in Tara Romaneasca in timpul lui Vladislav I Vlaicu 1364-1377, erau de argint si se numeau ducati - cele mai mari, din argint; dinari - cele mijlocii si bani - cele marunte. In Moldova, primele monede - grosii de argint - poarta insemnele heraldice ale domnului Petru Musat 1374-1392. Iar in Transilvania in perioada stapanirii lui Ion Zapadie ( 1533-1540) si in perioada autonomiei 1541-1590, emisiuni monetare de tip vest-european: grosi, oboli, dinari, creitari, guldeni, taleri si ducati.
Treptat, atat din motive economice, dar mai ales din cauze politice, domnii romani au pierdut dreptul baterii de moneda. In aceste conditii, Principatele romane erau invadate de o multime amestecata de monede straine. Circulatia lor, mai ales a celor foarte slabe ale Austriei si Turciei, constituia un obstacol in fluidificarea comertului si a circulatiei monetare.
Denumirea unitatii monetare a tarii noastre, de leu, se presupune ca deriva de la denumirea unei monede de argint Leowen, ajunsa la noi, dupa rascoala care eliberase Tarile de Jos de sub
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
