Daca la inceputul secolului al XIX-lea, eventualele intreruperi sau absente in procesul muncii erau considerate situatii efemere, cauzate de factori pur sociali, odata cu inceputul secolului al XX-lea, cand in economiile capitaliste au aparut primele dezechilibre importante (care au culminat cu marea criza a anilor 1929 - 1933), fenomenul somaj a captat din ce in ce mai mult atentia lumii economice, aceasta constientizand ca ocuparea fortei de munca este o problema de natura economica si destul de complexa.
Ocuparea fortei de munca in activitatile economico-sociale si somajul reflecta modul cum functioneaza piata muncii, intr-o economie de piata, la un moment dat.
Cu toate ca fenomenul somaj si-a facut simtita prezenta inca de la inceputurile capitalismului (secolul al XIX-lea), intelegerea cauzelor, formelor de manifestare si a efectelor pe care acesta le presupune a fost posibila odata cu aparitia teoriei macroeconomice moderne.
In general, fenomenul somaj este definit in literatura economica, ca fiind o stare negativa a economiei, concretizata intr-un dezechilibru structural si functional al pietei muncii, prin care oferta de forta de munca este mai mare decat cererea de forta de munca din partea agentilor economici.
Literatura economica prezinta doua categorii de somaj:
1.Somajul voluntar este acel tip de somaj care descrie situatia in care oameni apti de munca nu doresc sa lucreze, in majoritatea covarsitoare a situatiilor, deoarece detin suficiente resurse materiale;
2.Somajul involuntar (fortat) descrie situatia in care oameni apti de munca doresc sa se angajeze, dar nu gasesc locuri de munca disponibile. Aceast tip de somaj este cel care ridica probleme sociale, fiind singura forma acceptata pentru plata indemnizatiei de somaj in conformitate cu Legea 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.