Comercializarea Produselor

ARGUMENT

Am ales aceasta tema deoarece produsele alimentare posede un ansamblu de proprietatei senzoriale, specifice si variabile ca numar si intensitate, ce constituie pentru masa de consumatori unul dintre criteriile importante in decizia de cumparare. Astfel se explica participarea acestor proprietati cu 60% (medie) in coeficientul de calitate general (KG) al produselor alimentare.

Proprietatile senzoriale constituie unul dintre cei mai importanti factori de analiza a unui produs alimentar. De aceea primul contact al consumatorului cu produsul se realizeaza pe cale senzoriala si in consecinta proprietatile senzoriale detin, un rol primordial in selectarea si decizia de cumparare.

Prin analiza senzoriala a produselor alimentare se intelege examinarea facuta cu ajutorul organelor de simt (vaz, miros, gust,pipait) in urma unui control al capacitatii reale de apreciere a analistului si al preciziei rationamentului acestuia, urmata de o apreciere a impresiilor senzoriale.

CAPITOLUL 1 - DE LA TEORIE LA REALITATE

Nivelul performantei din industria alimentara a crescut semnificativ, insa mai sunt inca multe de realizat in ce priveste restructurarea, pentru a ajuta sectorul sa ramana competitiv si sa respecte standardele UE de siguranta alimentara si calitatea produselor si pentru a stabili niste verigi de comercializare eficiente intre industria alimentara si marea majoritate a agricultorilor.

1.1. INDUSTRIA ALIMENTARA

Industria alimentara ocupa un loc prioritar in economia nationala a Romaniei, ea fiind solicitata in mod direct de cerintele de hrana ale populatiei. Nivelul ei de dezvoltare este determinat de cooperarea cu celelalte ramuri industriale, dar mai ales de gradul de dezvoltare al agriculturii.

Asa cum bine cunoastem, ramura in cauza valorifica baza de materii prime agricole - cereale, plante tehnice, legume si zarzavaturi, fructele, produsele animaliere, pestele, vanatul etc.

Produsele traditionale sunt importante in Romania si constituie oportunitati de crestere economica, in special in zonele rurale izolate sau defavorizate, daca sunt abordate prin masuri strategice concertate. Incepand cu anul 2005, peste 1.500 de produse traditionale romanesti au fost recunoscute de MADR(Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale), majoritatea lor provenind din sectoarele laptelui, produselor lactate si carnii, dar si din industria de morarit si din sectorul productiei bauturilor. Aceste produse prezinta caracteristici specifice zonelor din care provin.

Industria alimentara este un sector important al economiei romanesti; in anul 2002, ea reprezenta circa 17% din productia totala a industriilor prelucratoare, 9% din productia nationala totala si 7% din VAB. Ea reprezinta totodata un procent relativ stabil, de 10%, din numarul locurilor de munca din totalul industriilor prelucratoare si, respectiv, 3,5% din totalul locurilor de munca, desi numarul absolut al angajatilor a scazut aproape la jumatate in perioada 1990-2003.

Industria alimentara a inregistrat o crestere semnificativa incepand cu anul 1990, atat in termeni absoluti, cat si relativi/total industrii prelucratoare. Evolutia productiei in intervalul 1998-2005 a variat de la o categorie de produse la alta; astfel, s-au inregistrat cresteri la produsele din carne (+55%), conservele din carne (+62,9%), produsele lactate proaspete (+73,9%), uleiurile comestibile (+34,4%), branzeturi (+39,3%) si scaderi, la: carne (-29,2%), conserve din fructe si din legume (-2,7%), lapte (-16,5%), faina de grau si de secara (-69,0%) (INS, 2006), fapt care sugereaza o orientare catre produsele cu valoare ridicata, in ultimii ani, ca reactie la cererea tot mai mare.