Cap.1 Noțiuni teoretice și generale privind poluarea industrială
1.1 Poluanții aerului
Poluanții aerului pot fi clasificați în două mari categorii: naturali și artificiali.
Sursele naturale ale poluanților naturali includ: praful purtat de vânt, gazele și cenușa vulcanică, ozonul provenit din trăsnete și din stratul de ozon, compuși
organici din vegetație, fumul, gazele și cenușa zburătoare din incendierea
pădurilor, polenul și alte aero- alergice, gazele și mirosurile din activități biologice,
radioactivitatea naturală. Aceste surse au produs poluarea de până acum și
constituie acea porțiune a problemei poluării, asupra căreia activitățile de control
pot avea efect redus sau chiar nici un efect.
Poluanții aerului pot fi clasificați în funcție de origine și starea materiei:
- Origine:
o primară - emiși în atmosferă dintr-un proces;
o secundară - formați în atmosferă, ca rezultat al unei reacții chimice.
- Starea materiei:
o gazoasă - gaze precum: dioxidul de sulf, oxidul de nitrogen, ozonul,
monoxidul de carbon etc; vapori, cum ar fi: gazolina, solvent de
vopsea, agenți de curățare uscată etc. ;
o particule, în final divizate în solide (de exemplu, praful și fumurile)
și lichide (picături, ceață și aerosoli).
Particule poluante - Particulele pot fi definite ca materie solidă sau lichidă, al căror diametru efectiv este mai mare decât al unei molecule, dar mai mic de 100 μm. Particulele dispersate în mediul gazos sunt definite în mod colectiv drept aerosoli. Termenul de fum, ceață, abur sau praf este în mod comun folosit pentru a descrie diferite tipuri de comportament caracteristic al particulelor dispersate.
Gazele sunt fluide care ocupă întregul spațiu al incintei în care se află și pot fi lichefiate numai prin efectul combinat al presiunii mărite și temperaturii scăzute.
Heliul, hidrogenul, monoxidul de carbon, oxidul de etilenă, formaldehida, sulfura de hidrogen și radonul sunt exemple de gaze. Vaporii sunt produsul evaporării substanțelor care, la temperatura camerei sunt totodată și lichide, cum ar fi benzenul, toluenul și stirenul. Vaporii pot fi și produsul sublimării (evaporarea direct dintr-un solid) la temperatura camerei, ca de exemplu iodul. Deși gazele și vaporii se comportă similar din punct de vedere termodinamic, rațiunea pentru care se face o distincție între ele este aceea că, în multe cazuri, sunt recoltate cu dispozitive diferite.
Aerosolii sunt dificil de clasificat pe o bază științifică, în funcție de proprietățile lor fundamentale, precum: rata de stabilitate sub influența forțelor externe, proprietăți optice, abilitatea de a absorbi sarcina electrică, mărimea și structura particulei, raporturile suprafață - volum, activitatea de reacție, acțiunea fiziologică și altele.
În general, mărimea particulei și rata de depunere au fost considerate proprietăți caracteristice pentru majoritatea scopurilor. Particulele de ordinul unui
μm sau mai puțin, se depun atât de încet încât, din motive practice, sunt privite ca suspensii permanente.
Praful este format în mod obișnuit prin pulverizarea sau dezintegrarea
mecanică a materiei solide în particule de mărime mică, prin procese cum ar fi,
măcinarea, lovirea și perforarea. Mărimea particulelor de praf se încadrează într-o limită mică de 1 μm până la 100 sau 200 de μm sau mai mult. Particulele de praf sunt, în mod normal, neregulate ca formă, iar mărimea particulei se referă la
dimensiuni medii pentru orice particulă dată. Exemple practice sunt cenușa
zburătoare, praful provenit din roci și făina obișnuită.
Fumul implică un anumit grad de densitate și derivă din arderea materialelor organice cum ar fi: lemnul, cărbunele și tutunul. Particulele de fum sunt foarte fine, fiind cuprinse ca mărime între 0.01 μm până la 1 μm. Sunt, în mod obișnuit, de formă sferică, dacă au compoziție lichidă și de formă neregulată, dacă au compoziție solidă. Datorită mărimii particulelor foarte fine, fumul poate rămâne în suspensie pe perioade mici de timp și dezvoltă mișcări browniene foarte puternice.
Fumul incolor este în mod tipic format, în general, la temperaturi relativ
mari, prin procese cum sunt: sublimarea, condensarea, combustia.
Lăzăroiu Gheorghe - “Soluții moderne de depoluare a aerului”
Marcel Istrate - “Tehnologii și instalații pentru reducerea emisiilor poluante’’
https://www.scribd.com/document/397835131/Defrisarea-padurilor
https://www.scribd.com/document/455813940/G-Ghita-Proiect-DEFRISAREA
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
