Pigmentii sunt constituenti esentiali ai lumii vii, iar contributia lor la evolutia si mentinerea vietii este evidenta.Exista o serie de documente ce atesta folosirea pigmentilor in diverse domenii inca din antichitate.
La inceput, in calitate de pigmenti s-au folosit materiale naturale, aflate la indemana omului primitiv, ca de exemplu: pamanturi bogate in oxizi de fier, carbune de lemn, creta,etc. Cu timpul, in urma evolutiei vietii, din nevoia gasirii unor noi materiale colorate, s-a ajuns la folosirea focului in obtinerea de pigmenti, respectiv pentru arderea ocrului. Pigmentii ,,arsi" s-au impus de la sine, arderea culorilor de pamant putandu-se pune probabil in legatura directa cu olaritul, care a aparut in neolitic, deci cu 2000 de ani i.e.n. Pigmentii minerali pe baza de cupru, fier, mangan,au fost cunoscuti si utilizati in Babilon, Egipt si China cu mii de ani i.e.n.[2,3].Cobaltul a fost introdus in portelanul chinezesc in timpul dinastiei T`ang (618-906 i.e n.), iar in Europa, din secolul XV.
In evul mediu, tehnicile de pictare si colorare s-au dezvoltat; s-au adaugat:galbenul de Neapole si lazurit-silicat natural de aluminiu si sodiu, asociat cu sulfura de sodiu-culoare albastru intens.
Inceputul industriei culorilor minerale se situeaza insa de abia in secolul al XVIII-lea. Dupa descoperirea intamplatoare a albastrului de Berlin (Fe4[Fe(CN)6]3),de catre Diesbach in 1704, a trecut inca o vreme pana cand a inceput epoca descoperirilor in domeniul pigmentilor:verdele de Rinmann, albastru de cobalt, cinabru,etc.
In anul 1777, C.F.Wenzel descrie culoarea albastra obtinuta prin incalzirea aluminei cu compusi ai cobaltului pentru ca, in anul 1805 L.J.Thenard sa obtina acelasi pigment albastru, aluminat de cobalt, prin incalzirea celor doi oxizi sau hidroxizi[5,6].
Utilizarea compusilor cromului ca si pigmenti este mai recenta, ei fiind folositi pentru prima data la Sevres in anul 1802.
In anul 1931, Holgerson si Herlin au preparat pentru prima data ortotitanatul de cobalt prin topirea unui amestec de oxid de cobalt si oxid de titan.
C.A.Seabright a descoperit noi pigmenti albastri si verzi prin introducerea vanadiului in reteaua silicatului de zirconiu, punand astfel bazele unei noi clase de pigmenti in anul 1948[4,8].
Studiul pigmentilor anorganici a cunoscut in ultimii ani o dezvoltare considerabila, datorita necesitatii utilizarii in industrie a unor materiale de decorare cu proprietati
artistice superioare, de lunga durata. Spre deosebire de colorantii organici, colorantii ceramici au o rezistenta ridicata, o claritate a nuantelor, precum si o durata lunga de viata. cu proprietati superioare.
Depunerea unor coloranti ceramici pe suprafata obiectelor, permite sa se obtina figuri artistice superioare, de lunga durata. In functie de domeniile de utilizare, limitele minime impuse termorezistentei pigmentilor sunt cu aproximatie urmatoarele[7]:
- 200-250 0C pentru colorarea maselor plastice tip PVC,polistiren;
-400 0C pentru colorarea teflonului;
-900 0C pentru colorarea emailului;
-1250 0C pentru colorarea ceramicii fine.
Studiul proprietatilor acestor pigmenti este de mare importanta pentru chimia anorganica, intrucat sunt deosebit de sensibile la modificarile de compozitie si structura, contribuind la elucidarea naturii legaturilor chimice in cristale si la aplicarea culorii prin folosirea de metode moderne de cercetare specifice domeniului chimiei corpului solid.
I.1.DEFINIREA PIGMENTILOR
Pigmentii sunt substante colorante, minerale sau organice, insolubile in apa, care nu au nici o afinitate pentru fibrele textile, dar care pot adera mecanic la suprafata unui material textile prin intermediul unui liant.Cea mai aleasa culoare din antichitate era "purpura". Colorantul se extragea din melculul de purpura ( Murex bramdaris), originar de prin regiunile de coasta ale Mediteranei, unde se gaseste totusi destul de greu. Pentru a obtine un gram de colorant era nevoie de 10000 de melci.
Purpura antica sau, 6,6'-dibromoindigo este un colorant natural cunoscut sub diverse denumiri (purpura regala, Purpura de Tyre, purpura antica) inca din anul 1600 I.Hr.Este produs de glandele hipobranhiale ale unor moluste marine dintre care mai cunoscuta este Murex
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
