Obținerea bioetanolului din deșeuri agricole

Bioetanol din deseuri agricole

Obtinerea bioetanolului din material lignocelulozic si rapita

1. Introducere

Biocombustibilii sunt combustibili pentru transport sub forma lichida sau gazoasa, produsi din biomasa. Biomasa este partea biodegradabila din produse, deseuri si reziduuri din agricultura (inclusiv substante vegetale si animale), sectorul forestier si industria aferenta si parte din deseurile industriale si municipale. Conform reglementarilor existente numai produsele prezentate mai jos pot fi considerate ca biocombustibili:

(a)"bioetanolul": etanol produs prin fermentatie din biomasa si/sau din partea biodegradabila a deseurilor;

(b)"biodiesel": un metil-ester produs prin transesterificare din ulei vegetal sau animal, de calitatea dieselului;

(c)"biogaz": un combustibil gazos rezultat din biomasa si/sau din partea biodegradabila a

deseurilor care poate fi purificat la calitatea gazului (natural) pur,

(d)"biometanol": metanol produs prin fermentatie din biomasa si/sau din partea biodegradabila a deseurilor;

(e)"biodimetileter": dimetilester produs din biomasa,

(f)"bio-ETBE (etil-terto-butil-ester)": ETBE este produs pe baza de bioetanol.

Procentul in volum de bio-ETBE socotit ca biocombustibil este de 47%;

(g)"bio-MTBE (metil-terto-butil-eter)": un combustibil pe baza de biometanol.

Procentul in volum de bio-MTBE socotit ca biocombustibil este de 36%;

(h)"biocombustibilii sintetici": hidrocarburi sintetice sau amestecuri de hidrocarburi sintetice care au fost produse din biomasa;

(i)"biohidrogen": hidrogen extras din biomasa si/sau din partea biodegradabila a

deseurilor, pentru a fi folosit ca biocombustibil

(j) "ulei vegetal crud"; ulei vegetal produs din culturile oleaginoase, prin presare, extractie sau proceduri comparabile, brut sau rafinat, dar nemodificat chimic, atunci cand este compatibil cu motoarele la care este folosit si cand este conform cerintelor normelor privind noxele.

Sistemul cel mai utilizat pentru propulsarea mijloacelor de transport este motorul cu ardere interna. Motoarele cu ardere interna cu piston sunt cele mai folosite pentru mijloacele de transport terestre si utilizeaza in prezent drept carburant hidrocarburile petroliere. In functie de tipul motorului carburantii sunt: benzina pentru motoarele cu aprindere prin scanteie (Otto), respectiv motorina pentru motoarele cu aprindere prin compresie (Diesel).

Un dezavantaj major al motoar 454h78e elor cu ardere interna este dependenta acestora de resursele limitate de hidrocarburi. Studiile efectuate in acest domeniu au demonstrat ca, o data cu dezvoltarea transportului auto bazat pe motoarele cu ardere interna, a crescut si necesitatea producerii unei cantitati mai mari de carburanti din hidrocarburi. Din pacate resursele de petrol, pe care se bazeaza obtinerea carburantilor auto, sunt limitate. O comparatie intre necesarul de produse petroliere si productia acestora pentru urmatorii ani este prezentata in figura 1. Daca productia de carburanti petrolieri prezinta o panta descendenta de-a lungul timpului, nu acelasi lucru se observa la necesarul de petrol, care creste odata cu dezvoltarea permanenta a societatii. Diferenta dintre cererea de petrol dictata de dezvoltarea, in principal, a transporturilor auto, si disponibilul imputinat datorita declinului productiei trebuie acoperita din alte surse, iar biocombustibilii reprezinta una din aceste surse. Principalul avantaj al biocombustibililor este compatibilitatea lor cu solutiile tehnice larg utilizate actual si cu infrastructura existenta (de fabricare, transport si distributie.