Impactul accidentului nuclear de la Cernobîl

Accidentul nuclear de la Cernobil (Ucraina), survenit la 26 aprilie 1986, a avut consecinte majore asupra populatiei si mediului ambiant, fiind considerat cel mai grav accident nuclear din istoria utilizarii pasnice a energiei nucleare.

Situata la 130 km nord-vest de capitala Ucrainei - Kiev, C.N.E. Cernobil cuprindea 4 reactoare nucleare de tip R.B.M.K.-1000, puse in functiune intre 1978 si 1983.

Raportul oficial, prezentat de specialistii Comitetului de Stat pentru utilizarea energiei nucleare din fosta U.R.S.S. la intrunirea din august 1986 de la sediul A.I.E.A. din Viena, indica drept cauza a producerii accidentului de la Cernobil un experiment neautorizat, pe parcursul caruia operatorii au incalcat procedura de functionare a reactorului nuclear, prin extragerea barelor de control din zona activa si scoaterea din functiune a sistemului de oprire automata a reactorului.

Acest experiment urmarea prelungirea alimentarii cu energie electrica de la turbina centralei, care are un moment de inertie foarte mare, astfel incat sa acopere un scurt interval de timp (cca. 30 secunde) necesar pornirii generatoarelor Diesel de avarie.

In esenta, testul consta in a vedea cat timp va fi disponibila aceasta energie electrica spre a pastra in functie pompele primare de transport al caldurii din reactor (pompele de racire).

Scaderea drastica a puterii reactorului la un nivel sub 7% din puterea nominala, dublata de extragerea barelor de control, absorbante ale neutronilor formati in urma reactiei de fisiune si de scoaterea din functiune a semnalelor de oprire in caz de urgenta a reactorului, a dus la diminuarea considerabila a cantitatii de apa de racire din zona activa si supraincalzirea elementelor de uraniu si a blocurilor de grafit in care acestea se gaseau.

Puterea a inceput sa creasca incet, apoi tot mai repede, astfel incat la ora 1:24 un operator a actionat butonul de oprire a reactorului.

Aceasta a cauzat o crestere rapida a puterii reactorului (in cel mult 4 secunde puterea a crescut de aproximativ 100 ori), ducand la distrugerea sa.

Explozia de energie astfel creata a scapat de sub control, distrugand jumatatea de sus a zonei active, cladirea de deasupra reactorului si o parte din peretii laterali ai centralei nucleare.

Fragmente incandescente de uraniu si grafit au fost proiectate in urma exploziei in exteriorul reactorului si au cazut pe acoperisul cladirii turbinei, provocand numeroase incendii.

Accidentul de la Cernobil a dus la eliberarea in atmosfera a peste 50 tone de combustibil nuclear sub forma de particule de dioxid de uraniu si de produsi de fisiune puternic radioactivi (iod - 131I; plutoniu - 239Pu; cesiu - 134Cs si 137Cs; neptuniu - 239Np; strontiu - 89Sr si 90Sr; s.a.).

Dintre acestia, cele mai importante urmari le-au avut:

-iodul 131, care este absorbit la nivelul glandei tiroide, putand genera cancerul tiroidian;

-cesiul 134 si 137, care inhalat sau ingerat in organism, poate afecta organele interne, ducand la cazuri de cancer pulmonar, leucemie sau mutatii genetice;

-strontiul 90, care se acumuleaza in schelet, producand tumori osoase si, in stadiul final, leucemie.

Estimari mai recente indica eliberarea in atmosfera a 3-4% din combustibilul nuclear prezent in reactor in momentul accidentului, 20-60% din radionuclizii volatili si aproape 100% din gazele nobile (A.I.E.A. Bulletin, nr. 3/1996).

Nivelul total al activitatii materialelor radioactive rezultate prin explozia reactorului Cernobil-4 este estimat la aproximativ 12x1018 unitati Becquerel (Bq), dintre care 6-7x1018 Bq gaze nobile; 1,3-1,8 x1018 Bq iod 131; 0,05 x1018 Bq cesiu 134 si 0,09 x1018 Bq cesiu 137.