Exploatarea Durabilă a Ecosistemelor Forestiere

INTRODUCERE Motto: Prin despaduriri omul seamana vant si culege furtuna - Jacquot, 1931 Dupa Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare de la Rio de Janeiro (1992), la nivel international s-a acordat o atentie deosebita programelor forestiere nationale (PFN), considerate un instrument eficient pentru rezolvarea problemelor forestiere importante atat din tarile in curs de dezvoltare, cat si din tarile dezvoltate din intreaga lume. Multe dintre documentele ulterioare ale Comisiei Interguvernamentale pentru Paduri (IPF) si ale Forumului Interguvernamental pentru Paduri (IFF) se refera la elaborarea si implementarea programelor forestiere nationale. Pe plan european, s-a recunoscut ca PFN pot contribui la rezolvarea unor probleme forestiere dificile si la armonizarea unor interese divergente din domeniul forestier, in spiritul conceptului nou de gestionare durabila a padurilor. Problema elaborarii programelor forestiere a fost abordata la Conferintele Ministeriale pentru Protectia Padurilor in Europa de la Helsinki (1993), Lisabona (1998) si Viena (2003), subliniindu-se, in special la aceasta din urma, rolul si importanta lor in intarirea sinergiilor pentru gestionarea durabila a padurilor. Romania, ca tara semnatara a documentelor respective, a initiat inca din 1994, inclusiv cu sprijin din partea Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO), adaptarea politicilor si strategiilor sale forestiere la exigentele unei asemenea gestionari, precum si la conditiile social-economice create dupa anul 1990. Pe aceasta linie, un obiectiv de baza il constituie armonizarea cerintelor de ordin economic cu imperativele privind sporirea continua a rolului padurilor in ameliorarea conditiilor de mediu si de viata. Acest obiectiv, precum si obiectivele strategice incluse in ultima versiune, din 2005, a strategiei dezvoltarii sectorului forestier, au stat la baza elaborarii Programului Forestier National. Vizand asigurarea gestionarii durabile a padurilor tarii, Programul cuprinde prevederi referitoare la: politici, institutii si instrumente necesare; conservarea si dezvoltarea resurselor forestiere; polifunctionalitatea ecosistemelor forestiere, stabilitatea si starea de sanatate a acestora; conservarea si ameliorarea diversitatii biologice; mentinerea si intensificarea functiilor de productie, de protectie si sociale ale ecosistemelor forestiere; aportul cercetarii stiintifice si invatamantului de profil la dezvoltarea si implementarea conceptului de gestionare durabila a padurilor.

La structurarea Programului Forestier National s-a avut in vedere ca urmarirea modului in care se realizeza prevederile lui sa se poata face in raport cu sistemul pan-european de criterii si indicatori de gestionare durabila a padurilor, sistem care a fost adaptat corespunzator la conditiile Romaniei, potrivit recomandarilor Conferintei Ministeriale pentru Protejarea Padurilor in Europa de la Viena.

5

Programul s-a realizat cu participarea larga a reprezentantilor unui mare numar de institutii, asociatii patronale si profesionale, organizatii non-guvernamentale etc. implicate sau interesate, direct sau indirect, in problema gestionarii durabile a padurilor din tara noastra.

6

CAPITOLUL 1. CONSIDERATII GENERALE

1.1.Rolul si importanta padurilor

Inca de la aparitia lor, padurile au jucat un rol important in viata planetei noastre, contribuind de multe ori hotarator la dezvoltarea societatii omenesti. Notiunea de padure deriva din latinescul palus-paludis (balta), de la care s-a preluat acuzativul paludem, care a trecut la palude iar apoi, prin inversiune (padule) si rotacism s-a ajuns la romanescul padure (Dracea, 1923). Padurile, impreuna cu terenurile destinate impaduririi, care servesc nevoilor de cultura, productie sauadministratie silvica, iazurile, albiile paraielor, precum si terenurile neproductive, formeaza fondul forestier (Dracea, 1996). La aparitia omului, padurile constituiau sursa principala de hrana si adapost, precum si prima sursa de energie (prin lemnul de foc produs) pentru acesta. Mai tarziu, ele au fost pretuite de catre omul vanator sau crescator de animale datorita cantitatii si calitatii vanatului adapostit ori dupa fructele sau iarba produse. De peste 5.000 de ani, incepand din epoca fierului, lemnul s-a impus ca principalul produs al padurii, acesta reprezentand cel mai important combustibil si material de constructie in cele mai diverse zone ale globului. Astfel, fara marile cantitati de lemn recoltate din paduri, marile civilizatii ale Sumerului, Asiriei, Egiptului, Chinei, Cretei, Micenelui, Greciei si Romei Antice, Europei de Vest si Americii de Nord nu s-ar fi dezvoltat niciodata. Acesta este si motivul pentru care se considera, pe buna dreptate, ca "lemnul a fost eroul nelaudat al revolutiei tehnologice care ne-a adus de la cultura osului si pietrei pana in prezent" (Perlin, 1989). Din pacate, datorita rolului sau de "fundatie pe care s-au cladit civilizatiile primitive" si care a fost recunoscut deja de catre Platon (427-347 i.e.n.), Cicero (106-43 i.e.n.), Lucretiu (99-55 i.e.n.), Pliniu cel Batran (23-79 e.n.) (Perlin, 1989), padurea a fost exploatata intens, mai ales pentru marirea suprafetei cultivate agricol ("aparitia agriculturii a fost un torent in impactul omenirii asupra padurii" - Rietbergen, 2001), iar suprafata acesteia s-a redus si se reduce inca la un nivel alarmant pentru viitorul planetei (fig. 1). In linii mari, de multa vreme se considera ca padurile indeplinesc un dublu rol, (1) fizico-geografic si (2) antropo-geografic (Fankhauser, 1921; Jacquot, 1931; Negulescu, in Negulescu si Ciumac, 1959).