La nivel global, omenirea se confrunta cu o criza a apei, insa aceasta criza nu consta in lipsa apei, ci in lipsa calitatii acesteia si distributia neuniforma.
In ceea ce priveste calitatea apei, pe langa celelalte forme de poluare, eutrofizarea joaca un rol important.
In prezenta lucrare ne-am propus studierea poluarii apelor, a formelor de poluare, in special a eutrofizarii apei, si a unor metode de prevenire si curative care sa reduca efectul acestora asupra calitatii vietii omenesti.
Eutrofizarea consta in in modificarea echilibrului biologic al unui corp de apa, in urma imbogatirii cu fosfor si azot, datorata activitatilor realizate necorespunzator de catre om.
In urma unor studii de specialitate, s-a constatat o necesitate a imbunatatirii conditiei corpurilor de apa.
3
USAMV Iasi Eutrofizarea apelor de suprafata
Capitolul I
Notiuni generale
1.1 Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice
Ca factor ecologic, apa reprezinta componentul esential al materiei vii (in mod curent 65- 80% din biomasa) participand la toate procesele fiziologice si biochimice.
Apa are o distributie diferita in timp si spatiu ceea ce creeaza conditii foarte diverse. Daca in emisfera nordica suprafata oceanului este cu 54 milioane km2, mai mare decat cea a uscatului (1,53%), in emisfera sudica aceasta depaseste de 4,28 ori suprafata uscatului.
Conform datelor UNESCO, rezerva mondiala de apa este de aproximativ 1.386 milioane km3 , din care peste 97% este apa sarata. Din totalul de apa dulce, peste 68% este blocata in gheata/ghetari, iar 30% se gaseste in subteran. Sursele de apa dulce de suprafata (raurile si lacurile) insumeaza 93.100 km3 .
Apa contribuie la zonarea latitudinala si altitudinala a vegetatiei si la impartirea zonelor mari in subzone. Cantitatea totala anuala de apa din precipitatii determina caracterul general al ecosistemului astfel: o cantitate de 0-250 mm precipitatii cazuta anual caracterizeaza o zona de desert, 250-750 mm - stepa, savana, 750-1250 mm - padurile din zonele umede, >1250 mm - padurile ecuatoriale.
Prin poluarea apelor se intelege alterarea calitatilor fizice, chimice si biologice ale acesteia, produsa direct sau indirect de activitati umane sau de procesele naturale care o fac improprie pentru folosirea normala, in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a interveni alterarea. Avand in vedere importanta apei ca resursa naturala este necesara aplicarea unui set de masuri specifice referitoare la protectia rezervelor de apa si a ecosistemelor acvatice. Acestea se diferentiaza in raport cu tipul resursei afectate, existand masuri pentru protectia apelor de suprafata, a apelor subterane, precum si a apelor marine si oceanice.
Protectia apelor are ca obiect mentinerea si imbunatatirea calitatii si productivitatii biologice ale acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale. De asemenea, conservarea, protectia si imbunatatirea calitatii apelor costiere si maritime urmareste reducerea progresiva a evacuarilor, emisiilor sau pierderilor de substante prioritare/prioritar periculoase in scopul atingerii obiectivelor de calitate stipulate de diverse reglementari internationale si nationale.
4
USAMV Iasi Eutrofizarea apelor de suprafata
Mentinerea unui echilibru durabil in ceea ce priveste diversele aspecte referitoare la apa constituie obiectivul Directivei-Cadru privind Apa, adoptata in 2000. Aceasta pune bazele unei politici moderne si holistice in domeniul apei pentru Uniunea Europeana. Politica UE in domeniul apei a abordat de asemenea anumiti factori care exercita presiuni importante, cum ar fi: poluarea datorita evacuarii apelor urbane uzate, nutrientii proveniti din agricultura, emisiile industriale si evacuarea substantelor periculoase si anumite directii neacoperite pana acum: apele subterane, substantele prioritare, evaluarea si gestionarea inundatiilor si strategia maritima.
1.2 Forme de poluare a apelor
Poluarea apelor poate fi de natura:
- organica: cu glucide, proteine, lipide. Raspunzatoare sunt fabricile de hartie si celuloza, abatoarele, industria alimentara, industria petrochimica si industria chimica de sinteza, tabacariile si fabricile de textile. Poluantii deversati in cursurile de apa antreneaza, in urma degradarii, un consum suplimentar de oxigen in defavoarea organismelor din mediul acvatic. Importanta acestei poluari intr-un efluent se poate evalua prin cererea chimica de oxigen (CCO);
Carpenter S.R.; Caraco N.F.; Smith V.H. (1998). "Nonpoint pollution of surface waters with phosphorus and nitrogen". Ecological Applications
Cultural eutrophication (2010) Encyclopaedia Britannica. Retrieved April 26, 2010, from Encyclopaedia Britannica Online
Iorgu I. (2009), Dictionarul explicativ al limbii romane, Editura Univers Enciclopedic, Academia Romana
O'Brien, J. W. (1974). The dynamics of nutrient limitation of phytoplankton algae: A model reconsidered, Ecology 55, 135-141
Paerl, H. W. (1997). Coastal eutrophication and harmful algal blooms: Importance of atmospheric deposition and groundwater as "new" nitrogen and other nutrient sources, Limnology and Oceanography 42:1154-1165
Selman, Mindy (2007) Eutrophication: An Overview of Status, Trends, Policies, and Strategie,. World Resources Institute.
http://www.biotehnologii.usamv.ro/fisiere/file/ecologie.pdf [accesat la 13.03.2016]
http://www.mmediu.ro/categorie/plafoane-nationale-de-emisii/59 [accesat la 14.03.2016]
http://www.scritub.com/geografie/ecologie/DETERIORAREA- [accesat la 14.03.2016]
ECOSISTEMELOR-PRI35877.php [accesat la 14.03.2016]
http://ecosapiens.ro/forum/topic/consecintele-eutrofizarii [accesat la 14.03.2016]
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
