Degradarea solului

Una dintre cele mai importante componente ale biosferei este solul. Solul este stratul afanat, moale si friabil, care se gaseste la suprafata scoartei terestre, si care impreuna cu atmosfera constituie mediul de viata al plantelor.

Degradarea solului este procesul care determina distrugerea stratului fertil de la suprafata si imposibilitatea refacerii lui. Actiunea antropica asupra solului prin defrisare, aratul pajistilor a avut drept consecinta aparitia ,,pamanturilor rele" pe care nu se mai formeaza vegetatia. Solul este invelisul afanat de la suprafata uscatului, in care plantele isi infig radacinile. El este un corp natural format in timp indelungat in urma unor procese pedogenetice si are alcatuire complexa.

Defrisarile nerationale duc la dezgolirea solului si la disparitia unui numar mare de specii de plante si animale. Industrializarea, urbanizarea si traficul rutier au dus la aparitia si accentuarea fenomenului poluarii. Substantele eliminate in aer se depun pe covorul vegetal, pe case, dar ajung si in plamanii omului de unde sunt vehiculate in intreg organismul producand boli grave: anemii, diverse forme de cancer, malformatii.

Cauzele degradarii solului datorate activitatii umane sunt: exploatarile miniere, defrisarile padurilor, desecarile, aratul necorespunzator, exploatarea intensiva, folosirea excesiva a ingrasamintelor si pesticidelor, pasunatul excesiv, turismul practicat necorespunzator. Un aspect major al degradarii mediului inconjurator, al restrangerii posibilitatilor de hrana ale populatiei in continua crestere constituie in folosirea nerationala a solurilor, scoaterea unor suprafete intinse de terenuri de la productia vegetala.

In tara noastra protectia mediului inconjurator constituie o problema de interes national in scopul pastrarii echilibrului ecologic, mentinerii si imbunatatirii calitatii factorilor naturali, asigurarii unor conditii de viata si de munca tot mai bune generatiilor actuale si viitoare. In afara de beneficiile unei vieti intr-o lume mai putin poluata si mai echilibrata, nevoia unei dezvoltari rationale, devine din ce in ce mai acuta, odata cu raspandirea globala a industrializarii.

Solul reprezinta un adevarat laborator complex si eficace de depoluare, neutralizare, reciclare si valorificare a reziduurilor.

Eu am ales tema ,,Degradarea solului" pentru a ma informa si a intelege importanta naturii atat pentru sanatatea omului cat si pentru dezvoltarea florei si faunei.

Prin protectia mediului inconjurator putem preveni bolile produse de poluare si nu s-ar mai ajunge la disparitia unor specii de plante si animale.

1. Introducere

1.1 Solul - generalitati

Solul, ca si aerul si apa, este un factor de mediu cu influenta deosebita asupra

sanatatii. De calitatea solului depinde formarea si protectia surselor de apa, atat a celei de suprafata, cat mai ales a celei subterane.

Poluarea este deosebit de evidenta si in cazul solului. Deseurile de tot felul care nu au fost evacuate in ape si aer acopera uscatul tocmai in locurile aglomerate unde fiecare metru patrat este intens si multiplu solicitat, degradeaza terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, uratesc natura tocmai acolo unde este mai cautata pentru frumusetea ei. Inca o contradictie a civilizatiei: alaturi de capacitatea de a crea un mediu de viata acceptabil, chiar si in spatiul cosmic, sta rezolvarea precara a salubritatii solului. Dar deseurile solide constituie numai un aspect al problemei. Solul mai este supus actiunilor poluarilor din aer si apa.

Intr-adevar, solul este locul de intalnire al poluantilor. Pulberile din aer si gazele toxice dizolvate de ploaie in atmosfera se intorc pe sol. Apele de infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenandu-i spre adancimi, iar raurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate. Aproape toate deseurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la intamplare pe sol. De la mucul de tigara sau biletul de autobuz pana la autoturismul abandonat, de la picatura de ulei scursa din tractorul care ara campul pana la groapa de gunoi cu diverse deseuri, toate sunt poluari directe ale solului. In orase deseurile sunt inlaturate mai mult sau mai putin sistematic. Daca nu ajung in ape, sunt depozitate pe anumite terenuri, limitand poluarea la suprafete mai reduse, dar exista si pericolul infiltrarii in panza freatica. Elementele poluante ale solului sunt grupate in 3 categorii:

- elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusi, paraziti), eliminate de om si de animale, fiind in cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integranta din diferite reziduuri (menajere, animaliere, industriale);

- elemente chimice, in cea mai mare parte de natura organica. Importanta lor este multipla: servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte si rozatoare, sufera procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice si pot fi antrenate in sursele de apa, pe care le degradeaza;

- elemente fizice care provoaca dezechilibrul compozitiei solului: inundatii, ploi acide, defrisari masive.

In general, ploile antreneaza in suvoaie particulele pe care le desprind din pamant, formeaza torente care - - spala'' straturile de humus si cara cu ele in ape fertilitatea solului ; in urma lor, terenurile dezgolite se degradeaza, devin laterizate (acoperite cu o crusta de oxizi de fier) sau podzolite (lipsite de humus), in ambele cazuri fiind neproductive si nefolositoare.

Apa din ploi actioneaza distructiv in general datorita efectului de siroire care se manifesta indeosebi la nivelul terenurilor accidentate. Fiecare cuta simpla a terenului poate in cativa ani sa devina o rapa a carei adancimi sa atinga cateva zeci de metri si catre care converg apele colectate in cuprinsul unui bazin cu suprafata intinsa. Se ajunge, astfel, nu numai la inlaturarea solului ci si la erodarea profunda a rocii-mama.

1.Matei E., Ecosisteme umane, Editura Universitara, Bucuresti, 1988.

2.Visan S., Cretu S., Alpopi C., Mediul inconjurator. Poluare si protectie, Editura Economica, Bucuresti, 1998.

3.Rauta C., Carstea S., Prevenirea si combaterea poluarii solului, Editura Ceres, Cluj, 1983.

4.Ghinea L., Apararea naturii, Editura stiintifica si pedagogica, Bucuresti, 1978.

5.Galdean N., Stancu G., Ecologia si protectia mediului - Manual pentru clasa a XI-a, Filiera tehnologica, Profil: Resurse naturale si protectia mediului, Editura Economica Preuniversitara.

6.Gruia A., Saitan T., Manual biologie clasa a XII-a, Editura CD Press.

7.Canarache A., Fizica solurilor agricole, Editura Ceres, Bucuresti, 1990.

8.Chitanu G. C., coordonator, Noi materiale multifunctionale pe baza de copolimeri maleici pentru protectia mediului si bioaplicatii, Proiect MATNATECH C111/2002-2005.

9.Chivulete S., Chitanu G. C., Carpov A., Tatu M., Dorobantu N., Cercetari privind efectul imediat si permanent al tratamentului cu Ponilit GT 1 si Ponilit A 1 asupra structurii solului cernoziomic cambic, Lucrarile Conferintei Nationale pentru Stiinta Solului, Tulcea 29 aug - 3 sept., 1994, Bucuresti, vol. 28 A.

10. Dormeanu A., Conceptii moderne in fertilizarea organica a solului, Editura Ceres, Bucuresti 1994.

11. Florea N., Degradarea, protectia si ameliorarea solurilor si a terenurilor, Editura Universitara, Bucuresti 2003.