Avand in vedere amploarea pe care a luat-o ideea de a pune obiecte ale naturii sub ocrotirea legii si constatandu-se ca nomenclatura si legislatia erau foarte diferite de la o tara la alta, s-a stabilit, in cea de-a 16 sesiune a Adunarii Generale ONU din 1959, crearea unui cadru international pentru ocrotirea naturii. Acesta este Uniunea Internationala de Conservare a Naturii (UICN), a carui Comisie pentru Paruri Nationale si Arii protejate (CPNAP) a inceput din 1971 sa publice liste ale ariilor protejate din lume. In 1981, CPNAP a creat un nou organism, PADU (Protected Areas Data Unit), menit a centraliza si prelucra datele, UICN si CPNAP urmand a stabili criterii pentru definirea unor categorii de arii protejate in functie de scopul lor (ce anume trebuie protejat), din care decurge si modalitatea de gospodarire a lor (ce anume trebuie protejat), din care decurge si modalitatea de gospodarire a lor (regimul proprietatii, regimul de paza si exploatare etc.). Categoriile si criteriile de clasificare au fost stabilite in urma mai multor runde de congrese internationale si ele sunt recomandate a fi utilizate de tarile aderente la UNESCO, trebuind sa stea la baza legislatiei nationale de protectie a naturii si a mediului.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
