Pruncuciderea

1. Notiune si caracterizare generala a infractiunii de pruncucidere

In acceptiunea Dictionarului General al Limbii Romane, aparut sub egida Editurii Enciclopedice si sub semnatura lui Vasile Breban pruncuciderea este definita drept ,,omuciderea de catre mama a propriului copil, de curand nascut", iar ,,pruncucigasa este mama care isi ucide copilul nou-nascut". Infractiunea a fost incriminata deosebit de la o epoca la alta si de la stat la stat.

In vechea legislatie romaneasca precum si in cea a multor state, pruncuciderea este incadrata la omucidere si considerata ca o forma speciala a acesteia, in care se acorda circumstante atenuante sau agravante in functie de situatia sociala a mamei pruncucigase.

Termenul romanesc de pruncucidere are o semnificatie proprie mai restransa decat termenul de ,,infanticid". Infanticidul se refera, in general, la uciderea unui copil si este considerat in legislatiile penale moderne ca o forma calificata de omor. Pruncuciderea se refera, nu la suprimarea vietii oricarui copil, ci numai la uciderea de catre mama a copilului sau nou nascut.

Este de remarcat ca acolo unde termenul de ,,pruncucidere" nu isi gaseste un corespondent direct se foloseste pentru determinarea acestei fapte, adeseori, tot termenul de infanticid.

Infractiunea de pruncucidere reglementata ca atare constituie un tip aparte de omucidere, o varianta de specie, cu denumire proprie si cu existenta independenta. Intr-un anume sens, se poate vorbi de un omor atenuat sau de ,,o fapta de omor sanctionata mai bland, in considerarea conditiilor speciale in care actioneaza subiectul activ al infractiunii".