Protejarea drepturilor de proprietate intelectuală în uniunea europeană

CAPITOLUL I

ASPECTE INTRODUCTIVE

Proprietatea intelectuală cuprinde două mari domenii: dreptul proprietăţii industriale şi drepturile de autor. Reglementările juridice ce aparţin proprietăţii intelectuale sunt consecinţa împrejurării că în activitatea lor curentă oamenii realizează şi utilizează opere ştiinţifice, literare, artistice, precum şi creaţii intelectuale industriale şi semnele distinctive ale activităţii industriale.

Pe o anumită treaptă a dezvoltării social umane, raporturile ce se nasc între oameni ca urmare a realizării şi utilizării operelor ştiinţifice, literar-artistice etc. au fost reglementate prin norme juridice, iar ansamblul lor constituie, într-o opinie, instituţia juridica „Dreptul proprietăţii intelectuale”, iar într-o altă opinie, chiar ramura Dreptul proprietăţii intelectuale .

1.1.Dreptul de autor

Dreptul de autor ca instituţie juridică, reprezintă ansamblul normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale ce decurg din crearea şi valorificarea operelor ştiinţifice, literare şi artistice. În prezent, în România această problemă este reglementată, în principal, prin Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe.

Obiectul dreptului de autor este constituit din operele de creaţie intelectuală: din operele ştiinţifice (ex. studii, comunicări, prelegeri, altele asemenea), literare (ex. – romane, poezii, dramaturgie, critică literară) şi artistice (opere muzicale, artă coregrafică, fotografie ş.a.).

În privinţa creării şi utilizării lor, legiuitorul emite norme juridice ce determină apariţia de drepturi subiective şi de obligaţii juridice . Asemenea drepturi subiective nu se nasc decât în privinţa acelor opere care îndeplinesc în mod cumulativ anumite condiţii caracteristice, trăsături esenţiale. În măsura în care acestea sunt îndeplinite, autorul acelei opere devine titular al dreptului de autor şi uneori şi al altor drepturi în mod automat, ex lege, şi fără îndeplinirea altor formalităţi. După ce opera a fost creată, nu este necesară înregistrarea ei, prezentarea ei la o anumită autoritate sau organizaţie de altă natură .

Aceste condiţii, necesar a fi îndeplinite, sunt următoarele :

- să fie vorba despre o creaţie intelectuală, o creaţie a minţii omului (una sau mai multe persoane fizice). Persoana juridică, în principiu, nu poate fi titulară a dreptului de autor, deoarece aceasta nu creează din punct de vedere intelectual.

- să fie vorba despre o creaţie exprimată într-o formă concretă, perceptibilă simţurilor umane. Acest lucru nu înseamnă neapărat publicarea operei respective. (ex. manuscrise, notiţe, schiţă, tablou, partitură). Dreptul de autor nu ocroteşte conţinutul de idei al operei. Acesta nu ocroteşte ideile, ci doar o anumită formă de exprimare a acestor idei. Nimeni nu-şi poate apropria ideile (acestea circulă liber). Dacă ideea circulă sub o anumită formă, această formă e apropriată.

- creaţia intelectuală trebuie să prezinte originalitate: trebuie să reflecte exprimarea personalităţii creatorului. Dacă aceasta nu există, nu putem vorbi de o operă care să fie protejată prin dreptul de autor. Este o creaţie intelectuală dar nu este o operă ca obiect al dreptului de autor. Noţiunea de originalitate trebuie deosebită de cea de noutate. Dreptul de autor se poate naşte chiar şi în legătură cu o operă ce nu conţine idei noi. E important ca forma de exprimare a acelor vechi idei sa fie alta decât cea anterioară şi opera să exprime, într-o anumită măsură, personalitatea autorului subsecvent.

Jinga Ion, Popescu Andrei, Integrarea Europeană - Dicţionar de termeni comunitari, Ed. Lumina Lex, București, 2000

Macovei Ioan, Tratat de drept al proprietății intelectuale, Ed. C. H. Beck, București, 2010

Popescu Corneliu Liviu, Protecția internațională a drepturilor omului – surse, instituții, proceduri. Note de curs, Ed. C.H.Beck, București, 2001

Roș Viorel, Dreptul proprietății intelectuale. Dreptul de autor și drepturile conexe, Ed. All Beck, București, 2005

LEGISLAȚIE

Ordonanţa de Guvern nr. 41/1998 republicată privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora

Ordonanţa de Guvern nr. 66/2000 republicată privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială

Instrucțiuni nr. 108/2002 de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 66/2000 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială

Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967

Convenţia pentru instituirea Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală semnată la Stockholm la 14 iulie 1967

Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziţii stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) [Jurnalul Oficial L 95 din 15.4.2010]

Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală [Jurnalul Oficial L 157 din 30.4.2004]

http://osim.ro/legislatie/LegislatieDomeniiPI.php

http://www.wipo.int/export/sites/www/about-ip/en/iprm/pdf/ch1.pdf

http://www.epo.org/law-practice/legal-texts.html