Instituția prefectului

Din punctul de vedere al terminologiei, Prefectul este de origine latina(praefectus), si il gasim pentru prima data in Roma Antica, in varful ierarhiei functionarilor imperiali, sub urmatoarele titluri: praefectus praetorio care insemna comandant al garzii imperiale, care va dobandi puteri comparabile cu ale sefilor de guvernare din statele burgheze, praefectus urbi fiind inzestrat cu atributii politienesti, praefectus annonae care era insarcinat cu aprovizionarea Romei. Toate aceste trei categorii se organizau la nivelul provinciilor, unitati administrative ale statului roman, si il reprezentau si actionau in numele si pentru imparat.

Prefectul este, asa cum sustinea Prof. M. Waline, o creatie napoleoniana; ea a fost creata in anul al-VIII-lea de la Marea Revolutie Franceza; pana la modificarea Constitutiei Frantei din anul 1958, prefectul era reprezentantul Guvernului si seful administratiei departamentului in care functiona.

Dupa Unirea Principatelor Romane sub domnitorul A.I.Cuza, a fost promulgata Legea 2/1864 prin care se reglementa impartirea administrativ- teritoriala a tarii in judete. Potrivit dispozitiilor acelei legi, prefectul era considerat reprezentantul puterii centrale pe plan local si administrator al intereselor locale.

Antonie Iorgovan - Tratat de drept administrativ, vol I, editura IV, All Beck, Bucuresti 2005 ;

Liviu Coman-Kund - Administratia publica locala in tarile membre ale U.E. ;

Ioan Alexandru, Ion Popescu-Slaniceanu, Mihaela Carausan, Cosmin-Ionut Enescu, Dragos Dinca - Drept administrativ, editura Economica 2003 ;

http://ro.wikipedia.org/wiki/Prefect ;

http://www.prefcs.ro/atributii.php ;

http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/340_2004.php ;

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339 .