Sectiunea I: Notiuni introductive cu privire la problemele legate de competenta in materie penala
Dreptul procesual penal reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza efectuarea urmaririi penale de catre organele competente, modul de judecata a instantelor judecatoresti a cauzelor penale, desfasurarea procesului penal si punerea in executare a hotararilor penale.
Din punct de vedere etimilogic, procedura vine din impreunarea a doua cuvinte latine: ,,pro - inainte" si ,, cederi de la verbul cedo, -ere, cessi, cessum - a merge".Astfel, procedura penala este stiinta care ne arata calea ce trebuie urmata in cadrul unui proces penal, dupa cum procedura civila ne arata drumul intr-un proces civil .
Procesul penal se infatiseaza ca un complex de acte succesive, care datorita modului lor de desfasurare coordonat si progresiv, da imaginea unei activitati organizate in care se urmareste aflarea adevarului si pronuntarea unei solutii juste in legatura cu conflictul de drept dedus spre rezolvare organelor competente .
Asadar, ,,justitia penala se realizeaza de catre organele special prevazute de lege, intr-o forma speciala stabilita de lege si dupa anumite norme prevazute de lege" .
Importanta competentei organelor judiciare reiese din insasi activitatea acestor organe. Pentru a putea asigura activitatea de realizare a justitiei penale, organele judiciare trebuie sa fie competente de a desfasura aceasta activitate .
Prin competenta, ca notiune generala, se intelege capacitatea recunoscuta de lege unei autoritati publice, unui organ de stat , unei institutii de a desfasura o anumita activitate, sfera de atributii pe care i le confera legea.
Asadar, definim competenta ca sfera atributiilor pe care le are de indeplinit , potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare in cadrul procesului penal (I.Neagu), ca o categorie judiciara ce determina drepturi si obligatii in acelasi timp, de a desfasura anumite activitati (Volonciu), dar si ca o capacitate obiectiva a unui organ judiciar (a persoanei/ persoanelor care lucreaza in numele si pentru acel organ) de a efectua in mod valabil acte cu eficienta legala in desfasurarea procesului penal (V.Dongoroz).
Din punct de vedere tehnico-juridic, notiunea de competenta poate fi asimilata adagiului latin quod competit cuique, respectiv ceea ce apartine fiecarui functionar sau organ, si anume dreptul sau puterea pe care statul o confera prin intermediul dispozitiilor legale unui functionar sau unei categorii de organe strict determinate de a decide asupra unor chestiuni aflate in sfera sa de atributii, deci in competenta sa .
Pentru a asigura efectuarea unei rapide si temeinice urmariri penale si a unei juste si legale judecati este necesara impartirea cauzelor penale intre parchete, precum si intre instantele judecatoresti, atat pe plan vertical, in functie de gradul ierarhic, cat si pe plan orizontal, in raport de circumscriptia teritoriala in care functioneaza.
Notiunea de competenta capata, astfel, in materie procesual penala un inteles specific, constand in imputernicirea recunoscuta de lege unui organ de urmarire penala sau unei instante judecatoresti de a urmari, respectiv de a judeca si solutiona o anumita cauza penala, cu excluderea de la aceasta activitate judiciara a celorlalte organe de urmarire sau instante judecatoresti.
Imputernicirea acordata de lege cuprinde, in primul rand, dreptul, puterea de a urmari sau de a judeca o anumita cauza penala, care confera autoritate juridica actelor procesuale ce se efectueaza; imputernicirea cuprinde, in al doilea rand, obligatia de a urmari si de a judeca pricinile repartizate prin lege, orice refuz fiind considerat ca o incalcare a obligatiilor de serviciu.
In doctrina, alti autori (V. Ramureanu) au remarcat alte aspecte ale notiunii de competenta, potrivit conceptiei lor, competenta penala se prezinta sub dublu aspect: unul obiectiv si altul subiectiv.
Sub aspect obiectiv, competenta penala este calificata ca masura in care organele judiciare isi exercita jurisdictia penala; acest aspect derivp din necesitatea delimitarii sferei de competenta, de activitate in materie penala a diverselor organe judiciare.
V. Ramureanu, ,,Competenta penala a organelor judiciare", Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica
I. Tanoviceanu, ,,Curs de procedura penala romana", Bucuresti, Ed. Atelierele Grafice Socec & Co, Soc. Anonima, 1913
Th. Mrejeru si B. Mrejeru, ,,Competenta in materie penala. Aspecte teoretice & jurisprudenta in materie", Bucuresti, Ed. Nomina Lex, 2010
B. Micu, ,,Competenta teritoriala in materie penala", Bucuresti, Ed. Wolters Kluwer, 2009
A. Crisu, ,,Drept procesual penal", ed. a-II-a revizuita si actualizata, Bucuresti, Ed. Hamangiu, 2011
S. Kahane, ,,Drept procesual penal in R.P.R.", Bucuresti, Ed. de Stat Didactica si Pedagogica, 1961
V. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stanoiu, ,,Explicatii teoretice ale codului de procedura penala roman. Partea generala", Bucuresti, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romania, 1975
I. Neagu, ,,Tratat de procedura penala. Partea generala", Bucuresti, Ed. Universul Juridic, 2008
Th. Mrejeru si B. Mrejeru, ,,Tratat de drept procesual penal. Partea generala", Bucuresti, Ed. Nomina Lex, 2011
Codul penal si Codul de procedura penala
Constitutia Romaniei revizuita si actualizata
www.library.univ-danubius.ro
www.scj.ro
Dreptul procesual penal reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza efectuarea urmaririi penale de catre organele competente, modul de judecata a instantelor judecatoresti a cauzelor penale, desfasurarea procesului penal si punerea in executare a hotararilor penale.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
