Extrădarea în drept penal

In ultima perioada de timp, Republica Moldova a cunoscut mutatii de fond in structura si dinamica fenomenului infractional sub toate aspectele, inclusiv prin dezvoltarea crimei organizate si intensificarea faptelor de coruptie. Dimensiunile criminalitatii organizate fac din aceasta o amenintare la adresa sigurantei nationale a acestor doua tari prin afectarea majoritatii domeniilor de manifestare ale mediului economic si social.

Principalele forme ale criminalitatii organizate se manifesta in special prin infractiuni de terorism, trafic de droguri, trafic de persoane, criminalitate informatica, trafic cu obiecte de patrimoniu, cu arme si explozivi, prin spalarea banilor proveniti din infractiuni, taxele de protectie si alte infractiuni de acest gen.

Prin urmare, in conditiile in care criminalitatea transnationala organizata a dobandit, odata cu deschiderea frontierelor, o amploare din ce in ce mai mare, cooperarea juridica internationala in materie penala constituie un mijloc eficient de a raspunde acestui fenomen, cuprinzand asistenta juridica prin extradare, predare a infractorilor, transfer al persoanelor condamnate, transfer de proceduri si recunoasterea hotararilor etc. Din cadrul acestora extradarea este si va continua sa ramana unul din principalele mijloace de realizare a cooperarii internationale, contribuind astfel la depistarea, retinerea si tragerea la raspundere penala, urmata de condamnarea persoanelor care au comis fapte cu caracter penal.

Inexistenta institutiei extradarii ca mijloc de drept penal ar diminua eficienta legii penale, iar posibilitatea contracararii criminalitatii s-ar reduce considerabil. In acelasi timp, neextradarea infractorilor, in cazul in care acestia au parasit teritoriul statului unde s-a comis fapta, ar conduce la imposibilitatea aplicarii legii penale in temeiul principiilor teritorialitatii, personalitatii si realitatii legii penale.

Functionand direct in interesul statului care o solicita, extradarea este o institutie de drept penal care, indirect, raspunde si intereselor comune ale tuturor statelor - asigurarea ordinii de drept pe plan international. Extradarea nu poate desigur acoperi toate necesitatile asistentei juridice internationale in lupta impotriva infractiunilor, ea este insa modalitatea de asistenta cu cele mai importante efecte.

Actuala legislatie penala a Republicii Moldova reglementeaza institutia extradarii prin prisma unor reflectii normative, care implica o serie de imperfectiuni ce urmeaza a fi identificate si amplu analizate. In acest context, prezenta lucrare este o incercare de analiza stiintifica a acestei institutii complexe prin prisma legii penale nationale, in care doar se defineste intr-un mod foarte succint institutia extradarii.

Subiectul cercetat se refera la un spectru larg de probleme privind unele reglementari ale legislatiei penale nationale in vigoare ce vizeaza cooperarea internationala in materie penala si asistenta juridica in vederea realizarii mecanismului justitiei prin prisma institutiei extradarii persoanei vinovate de comiterea crimelor; a esantionului de persoane extradabile, precum si stabilirea jurisdictiei statului competent de examinare si judecare a cauzei penale conform principiilor generale de aplicare a legii penale sau in baza prevederilor acordurilor internationale la care Republica Moldova au parte.

In conditiile constituirii statului de drept, de efectuare a reformei judiciare, investigatiile stiintifico-practice in acest domeniu au menirea de a propune solutii de valoare in vederea edificarii stiintei nationale, la care ne alaturam prin acest studiu.

Problemele stiintifice ce vizeaza institutia extradarii in dreptul penal au constituit in diferite perioade de timp obiectulde studiu reflectat in lucrarile si publicatiile elaborate de savantii autohtoni si straini. Sub diferite aspecte extradarea a fost tratata de savantii din Republica Moldova: Alexandru Borodac, Gheorghe Ulianovschi, Mariana Grama, Xenofon Ulianovschi, Ivan Macari, Alexandru Marit, Alexei Barbaneagra, Alexandru Boroi s.a

Scopul cercetarii consta in elaborarea bazelor teoretice ale institutiei extradarii in dreptul penal, analiza doctrinara a normelor juridice privind extradarea persoanelor care au savarsit infractiuni, precum si elaborarea unor propuneri si recomandari, tinand cont de experienta internationala si nationala acumulata in acest domeniu.

Avand in vedere complexitatea problemei, realizarea acestor scopuri a determinat urmatoarele obiective ale studiului:

- analiza abordarilor doctrinare a problemei extradarii in dreptul penal si elucidarea naturii juridice a acestei institutii;

- formularea notiunii de extradare si evidentierea caracteristicilor sale de baza;

- identificarea si caracterizarea conditiilor de fond si de forma ale extradarii penale in contextul legislatiei nationale;

- elucidarea temeiurilor juridice de extradare a persoanelor care au savarsit infractiuni, precum si a temeiurilor care conditioneaza refuzul extradarii infractorilor;

CAPITOLUL I.

ASPECTE GENERALE PRIVIND EXTRADAREA IN DREPTUL PENAL.

1.1. Notiunea si natura juridica privind institutia extradarii penale.

Extradarea reprezinta o modalitate de realizare a asistentei juridice internationale in materie penala, un important si eficient act de solidaritate si intrajutorare a statelor in lupta impotriva fenomenului infractional cu care se confrunta fiecare din ele. De altfel, extradarea este considerata ca fiind expresia cea mai vie a asistentei juridice in dreptul penal si un instrument de aplicare a legii penale a fiecarui stat, in vederea administrarii in cele mai bune conditii a justitiei proprii.

Functionand direct in interesul statului care o solicita, extradarea este o institutie de drept penal care, indirect, raspunde si intereselor comune ale tuturor statelor - asigurarea ordinii de drept pe plan international. Extradarea nu poate desigur acoperi toate necesitatile asistentei juridice internationale in lupta impotriva infractiunilor, ea este insa modalitatea de asistenta cu cele mai importante efecte.

In cazul savarsirii unor infractiuni pe teritoriul unui stat de catre infractori care au reusit apoi sa paraseasca acel teritoriu, refugiindu-se in alte state sau in cazul infractiunilor savarsite in strainatate, aplicarea legii penale nu este posibila fara cooperarea dintre state, cooperare care sa asigure remiterea infractorilor statului solicitant pentru a fi judecati .

Institutia extradarii de catre un stat a persoanelor ce au savarsit infractiuni altui stat strain este demult cunoscut dreptului international. Insa, locul extradarii, ca institutie in sistemul dreptului international, se interpreteaza neunivoc.

Uneori, aceasta este considerata drept institutie secundara ce si-a depasit existenta. Totodata, infractionalitatea se dezvolta, capata caracter. transfrontalier, iar criminalitatea organizata stabileste noi contacte cu formatiunile criminale din alte tari. Infractorii ce au savarsit fapte penal condamnabile intr-o tara se ascund pe teritoriul alteia, isi schimba permanent locul de trai si identitatea, fiind sustinuti prin acordarea de asistenta de catre infractorii bastinasi.

Toate acestea determina actualitatea si importanta abordarilor privind problemele specifice extradarii. In acelasi timp, este relevata tendinta unor tari de a nu extrada cetatenii sai ce au savarsit infractiuni peste hotare, chiar daca acestia nu se bucura de imunitate diplomatica.

Alte tari, dimpotriva, sunt dispuse spre colaborare in acest sens, extradandu-i pe infractori si, in asa mod, usurandu-si sarcina de resocializare.

Lupta impotriva criminalitatii impune statelor o serie de rigori ,,pozitive", stipulate oficial in actele internationale, care prevad obligatia de a-si acorda asistenta juridica. Actualmente, novatiile tehnico-informationale, programele operative, precum si organele imputernicite faciliteaza cooperarea interstatala, contribuind la depistarea, retinerea si atragerea la raspundere penala, urmata de condamnarea persoanelor care au comis fapte prevazute de legea penala

1. Andrusec O. Sistemul international de protectie a refugiatilor si a persoanelor care se afla in situatii similare acestora si rolul ICNUR. Drepturile omului in Republica Moldova. Chisinau, 1999

2. Arseni A., Suholitco L. Cetatenia - o noua viziune si reglementare europeana. Chisinau: Editura ,,Litera", 2002.

3. Borodac Alexandru, Gherman Marin, Maldea Nicusor et. al. Manual de drept penal. Partea generala. Chisinau: F.E.-P. ,,Tipografia Centrala", 2005

4. Codul penal al Republicii Moldova. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.128-129/1012 din 13.09.2002, republicat in Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.72-74/195 din 14.04.2009.

5. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub redactia Alexei Barbaneagra. Chisinau: Editura ARC, 2003.

6. Constitutia Republicii Moldova. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 29.07.1994

7. Cusnir Valeriu, Zosim Alexandru. Principalele alternative ale detentiunii penitenciare in dreptul penal contemporan. Studiu monografic. Chisinau: Editura ,,Totex Lux", 2007

8. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala. Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei. Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011.

9. Legea cu privire la asistenta juridica internationala in materie penala nr. 371-XVI din 01.12.2006. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 14-17/42 din 02.02.2007

10. Marit Alexandru. Drept penal. Partea generala. Vol. I. Chisinau: Tipografia centrala, 2002.

11. Moraru V., Sosna A. Aplicarea legislatiei cu privire la extradarea cetatenilor. In: Revista Nationala de Drept, nr. 10/2001

12. Tanasescu I., Tanasescu G., Tanasescu C. Probleme privind starea de evadare si extradare. Revista ,,DREPTUL", nr.7/2002

13. Ulianovschi Gheorghe, Grama Mariana. Extradarea. Chisinau: Tipogr.-Sirius SRL, 2009

14. Notiuni introductive privind formele (modalitatile) de asistenta juridica internationala in materie penala. In: Analele stiintifice ale Academiei ,,Stefan cel Mare" a MAI al RM. Seria stiinte socio-umane, editia a VIII-a. Chisinau: Academia ,,Stefan cel Mare" a MAI, 2008.