Drepturile omului

Drepturile omului sunt normele internationale, care ajuta la protejarea tuturor oamenilor de pretutindeni de multe abuzuri politice, juridice si sociale. Exemple de drepturile omului sunt dreptul la libertatea de religie, dreptul la un proces echitabil, atunci cand este acuzat de o crima, dreptul de a nu fi torturat, precum si dreptul de a se angaja in activitatea politica. Aceste drepturi exista in etica si in drept la nivel national si international. Ele se adreseaza in primul rand guvernelor, care necesita respectarea si punerea in aplicare a acestora. Principalele surse ale conceptiei contemporane a drepturilor omului sunt Declaratia Universala a Drepturilor Omului (Organizatia Natiunilor Unite, 1948b), precum si mai multe documente din domeniul drepturilor omului si a tratatelor care au dus la infiintarea organizatiilor internationale, cum ar fi Organizatia Natiunilor Unite, Consiliul Europei, Organizatia Statelor Americane, precum si Uniunea Africana.

Filosofia drepturilor omului adreseaza intrebari cu privire la existenta, continutul, natura, universalitatea, justificarea, precum si statutul juridic al drepturilor omului. Afirmatiilor puternice facute in numele drepturilor omului (de exemplu, ca acestea sunt universale, sau ca acestea exista, independente de legislatie ca justificare a adoptarii normelor morale) frecvent provoca indoieli sceptice si este impotriva apararii filosofice. Reflectii cu privire la aceste indoieli si raspunsurile care pot fi facute au devenit un sub-domeniu al filosofiei politice si juridice, cu o substantiala literatura.

Aceasta intrare include o sectiune de lunga durata, Dreptul International al Drepturilor Omului si Organizatii, care ofera o ancheta cuprinzatoare a sistemului international pentru promovarea si protectia drepturilor omului.

- 1. Ideea generala despre Drepturile Omului

- 2. Existenta Drepturilor Omului

- 3. Care drepturi sunt Drepturile Omului?

o 3.1 Drepturile civile si politice

o 3.2 Drepturile sociale

o 3.3 Drepturile grupurilor minoritatilor

o 3.4 Drepturile de mediu

- 4. Drepturile sociale tin de Drepturilor Omului?

- 5. Dreptul International al Drepturilor Omului si organizatiile

o 5.1 Istoric

o 5.2 Tratatele ONU pentru Drepturile Omului

o 5.3 Alte agentii ale Drepturilor Omului in cadrul Natiunile Unite

o 5.4 Intelegerile/ acordurile regionale

o 5.5 Curtea Internationala Penala

o 5.6 Promovarea de catre state a Drepturilor Omului

o 5.7 Organizatiile Nonguvernamentale pentru Drepturilor Omului

o 5.8 Viitorul legislativ privind Drepturilor Omului

1. Ideea generala despre Drepturile Omului

Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948) stabileste o lista de peste doua duzini specifice drepturilor omului pe care tarile trebuie sa le respecte si sa le protejeze. Aceste drepturi specifice pot fi impartite in sase sau mai multe familii: drepturi la securitate care sa protejeze drepturile persoanelor impotriva delictelor cum ar fi crima, masacrul, tortura, si rapirea; dreptul la un proces echitabil care sa protejeze impotriva abuzurilor din sistemul juridic, cum ar fi inchisoarea fara proces penal, procese secrete si pedepse excesive; drepturi la libertate care sa protejeze libertatile in domenii precum credinta, libera exprimare, asociere, intrunire, si de circulatie; drepturi politice care sa protejeze libertatea de a participa in politica prin actiuni: prin comunicare, prin intruniri, prin protest, prin vot, si prin servirea in oficiu public; drepturi la egalitate care garanteaza egalitatea cetateneasca, egalitate in fata legii, si nediscriminare; si sociale (sau drepturile "bunastarii") drepturile care solicita dispozitii pentru educatie tuturor copiilor si protectia impotriva saraciei severe si a foametei. O alta familie, care ar putea fi incluse este cea a drepturilor grupurilor minoritare. Declaratia Universala nu include drepturile grupurilor, dar ulterior tratatele au facut acest lucru. Drepturile grupurilor includ drepturile de protectie a grupurilor etnice impotriva genocidului si dreptul la proprietate de pe teritoriile lor nationale si a resurselor tarii (a se vedea Anaya 2004, Baker 2004, Henrard 2000, si Kymlicka 1989).

In aceasta sectiune incerc sa explic ideea generala a drepturilor omului prin stabilirea unor caracteristici definitorii. Scopul este de a raspunde la intrebarea care dintre drepturile omului sunt mai degraba privitoare la descrierea conceptului, decat o lista de drepturi specifice. Doi oameni pot avea aceeasi idee generala despre drepturile omului, chiar daca acestea nu sunt de acord cu privire la unele drepturi particulare din domeniul drepturilor omului.

Drepturile omului sunt norme politice care se ocupa in special cu modul in care oamenii ar trebui sa fie tratati de catre institutiile si guvernele lor. Ele nu sunt norme morale obisnuite de aplicare in principal pentru conduita interpersonala (cum ar fi interdictiile de minciuna si de violenta). In timp ce Thomas Pogge sustine, "spre impunerea drepturilor omului, conducerea trebuie sa se desfasoare intr-un sens oficial" (Pogge 2000, 47). Dar noi trebuie sa fim atenti pentru ca unele drepturi, cum ar fi drepturile impotriva discriminarii rasiale si sexuale sunt, in primul rand referitoare la reglementarea comportamentul privat (Okin 1998). Cu toate acestea, guvernele sunt orientate in doua directii de catre drepturi impotriva discriminarii. Ele interzic guvernelor sa discrimineze in politicile si actiunile lor, si le impun atributii guvernelor pentru interzicerea si pentru descurajarea atat formelor de descriminare private cat si publice.

In al doilea rand, drepturile omului, exista ca drepturi morale si / sau juridice. Un drept al omului, poate exista ca o norma impartita in etica actuala umana, justificata ca o norma morala sustinuta de motive puternice, precum si dreptul juridic la nivel national (aici ne-am putea referi ca fiind un drept "civil" sau drept "constitutional"), sau ca drept juridic cuprins in dreptul international. Aspiratia de circulatie a drepturilor omului este ca drepturile omului vor exista in toate cele patru moduri. A se vedea Sectiunea 2. Existenta a Drepturilor Omului.

In al treilea rand, drepturilor omului sunt numeroase (cateva duzini). La John Locke drepturile la viata, la libertate, si de proprietate au fost putine si abstracte (Locke 1689), dar drepturilor omului, dupa cum le stim astazi se adreseaza problemelor specifice (de exemplu, garantarea proceslor echitabile, sfarsitul sclaviei, asigurarea accesibilitatii la educatie, prevenirea genocidul). Ele sunt mai degraba drepturile specifice legislativului, decat drepturi abstracte ale filosofilor. Drepturile omului protejeaza oamenii impotriva abuzurilor obisnuite a demnitatii umane si a intereselor fundamentale. Pentru ca multe drepturi ale omului au de a face cu probleme si institutii contemporane, ele nu sunt trans-istorice. Drepturilor omului se pot formula ca drepturi abstracte sau conditionale, pentru a le face trans-istorice, dar ramane faptul ca, formularea in documentele contemporane in domeniul drepturilor omului nu este nici abstracta, nici conditionata. Acestea presupun procese penale aduse guvernelor care colecteaza impozite pe venituri, precum si au sisteme educationale formale.

In al patrulea rand, drepturilor omului sunt standarde minimaliste. Ele incearca sa evite un rau, nu sa obtina ceva bun. Preocuparea acestora este protejarea bunului minim al vietii pentru toti oamenii (Nichel 2006). Henry Shue sugereaza ca drepturile omului se refera la "limite inferioare tolerabile conduitei umane", mai degraba decat "aspiratii marete si idealuri exaltate" (Shue 1996). Ca standarde minime ele parasesc problemele juridice si politice deschise catre luarea de decizii democratice la nivel national si local. Aceasta le permite sa se acomodeze cu o mare distributie a variatiei culturale si institutionale si lasarea un spatiu mare pentru luarea deciziilor democratice la nivel national.

In al cincilea rand, drepturilor omului sunt norme internationale care acopera toate tarile si toate persoanele care in prezent traiesc