Dreptul proprietății intelectuale

Drepturile morale de autor reprezinta expresia juridica a legaturii existente intre opera si creatorul ei.Astfel drepturile morale de autor influenteaza dreptul de autor in asa mod, incat inlatura aplicarea regulilor de drept comun. Potrivit doctrinei, mai ales celei franceze, care acorda o atentie deosebita dreptului moral, "acesta precede drepturilor patrimoniale, le supravietuieste si exercita o autoritate predominanta asupra lor". Chiar si dupa ce autorul unei opere a cesionat drepturile sale patrimoniale el isi pastreaza drepturile morale de autor ca o consecinta a caracterului independent al acestora.In doctrina romana se utilizeaza expresia ,,drepturi personale nepatrimoniale" prin care se desemneaza sfera drepturilor morale in general, in care se includ si drepturile morale de autor. Temeiul drepturilor morale de autor rezida in asigurarea protectiei personalitatii autorului. Cu toate acestea, drepturile morale de autor nu se suprapun, sub toate aspectele, cu drepturile personalitatii. Aria lor este mai larga intrucat protejeaza autorul impotriva oricarei atingeri aduse operei si nu numai impotriva acelora indreptate contra onoarei sau reputatiei autorului.

Sediul materiei il constituie art. 10 din Legea nr. 8/1996 care prevede ca autorul ei opere are urmatoarele drepturi morale:

a) dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica (dreptul de divulgare);

b) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica (dreptul la nume);

c) dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei (dreptul la paternitate);

d) dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei, daca prejudiciaza onoarea sau reputatia sa (dreptul la respectul integritatii operei sau la inviolabilitatea operei);

e) dreptul de a retracta opera, despagubind, daca este cazul, pe titularii drepturilor de exploatare, prejudiciati prin exercitarea retractarii (dreptul la retractar)

Caracterele juridice ale drepturilor morale de autor

Legea romana nu enunta in mod expres caracterele juridice ale drepturilor morale de autor, dar acestea se degaja implicit din unele dispozitii ale legii.

Dreptul moral de autor are urmatoarele caractere juridice:

a) caracterul perpetuu;

b) caracterul legaturii strict personale, in sensul ca este atasat de persoana autorului operei;

c) caracterul inalienabil si insesizabil;

d) caracterul imprescriptibil;

e) caracterul absolut, opozabil erga-omnes;

f) caracterul netransmisibil (cu exceptia dreptului la paternitatea si la inviolabilitatea operei).

a) Caracterul strict personal al dreptului moral determina ca acesta sa nu poata fi exercitat decat de catre autorul operei. Daca drepturile patrimoniale sunt susceptibile de desprindere de persoana titularului, drepturile morale sunt strans legate de persoana autorului. Drepturile morale de autor cuprind elemente pozitive si elemente negative.

In principal, caracterul legaturii strict personale al dreptului moral se manifesta prin elementele sale pozitive, care constau in dreptul autorului de a decide daca, in ce mod si cum va fi adusa opera la cunostinta publica, numele si retractarea operei divulgate.

Viorel Ros, Dreptul proprietatii intelectuale, Curs universitar, Editura Global Lex, 2001

FLOREA BUJOREL,DREPTUL PROPRIETATII INTELECTUALE DREPTUL DE AUTOR, Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2006

Legea audiovizualului nr. 54/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002

LEGE nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, publicata in M.Of. nr. 60/26 mar. 1996 ,modificata prin Legea nr. 285 din 23 iunie 2004, Ordonanta de Urgenta nr.123 din 1 septembrie 2005, Legea nr.329 din 14 iulie 2006.

CONVENTIA DE LA BERNA pentru protectia operelor literare si artistice din 9 septembrie 1886, completata la Paris la 4 mai 1896, revizuita la Berlin la 13 noiembrie 1908, completata la Berna la 20 martie 1914, revizuita la Roma la 2 iunie 1928, revizuita la Bruxelles la 26 iunie 1948, revizuita la Stockholm la 14 iulie 1967 si la Paris la 24 iulie 1971 si modificata la 28 septembrie 1979.