Dreptul european al funcției publice

Cap. I Scurt istoric al apariției și evoluției Uniunii Europene

I.1 Premisele apariției Comunităților Europene și evoluția acestor

Reconstrucția țărilor care au suferit pagube materiale și umane în timpul celui de-al

doilea război mondial (1939 - 1945) a impus reglementarea unor norme de conduită în plan

internațional (norme de natură politică, monetară, socială și comercială). Aceste reglementări sau

concretizat din punct de vedere juridic în negocierea și semnarea unor convenții

internaționale.

În domeniul dreptului internațional public, trebuie menționate în special Planul

Marshall, Organizația Națiunilor Unite, dar și pe plan local, Organizația europeană de cooperare

economică (OECE, înființată în anul 1948 și înlocuită în anul 1961 cu Organizația de cooperare

și dezvoltare economică, OCDE).

În domeniul monetar, au fost încheiate Acordurile de la Bretton Woods, din anul 1945,

prin care s-au înființat Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca internațională pentru

Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), care pun bazele unei noi ordini monetare internaționale.

Consiliul Europei vine să completeze, în plan politic, organizațiile precedente, reunind,

în temeiul Tratatului de la Londra, din 9 mai 1949, statele europene care beneficiau de un regim

democratic pluralist și erau atașate idealurilor de protecție a drepturilor omului. Cadru al

dialogului politic, Consiliul Europei este de asemenea, un instrument de armonizare a

drepturilor omului la nivel național.(vezi Convenția europenaă a drepturilor omului, semnată al

Roma la 4 noiembrie 1950 și intrată în vigoare la 3 septembrie 1953.)

Strict la nivel european, experiența nefericită a războiului, imensele pagube materiale și

omenești au impulsionat opinia politică a înalților demnitari europeni pentru a găsi soluții care

să preîntâmpine declanșarea unei alte conflagrații de dimensiunile celor două războaie mondiale.

Un rol important pentru apropierea statelor europene și pentru demararea procesului de integrare

în accepțiunea lui actuală îi este atribuit lui Jean Monnet, datorită căruia s-au făcut primele

demersuri în scopul realizării unei noi unități europene. Acesta, îndeplinind funcția de șef al

Organizației naționale a planificării din Franța, a propus ca producția de cărbune și oțel din

Franța și Germania să fie administrată de către un organism supranațional.1 La 9 mai 1950,

Robert Schuman, ministrul afacerilor externe al Franței lansa declarația, inspirată de către Jean

Monnet, prin care propunea crearea unei piețe a cărbunelui și oțelului, care să fie condusă

potrivit metodelor naționale ce implică o ruptură de schemele tradiționale ale relațiilor dintre

state.realizarea acestei piețe a fost un prim pas pe calea dezvoltării pe care o cunoaștem astăzi

pentru statele europene.

“Planul Schuman”, conceput pentru a evita un nou conflict armat de dimensiuni majore

a pus sub control internațional ramurile de bază ale industriei de armament, prin intermediul

unui tratat inviolabil, acceptat de către Germania, Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg și Italia, în

calitate de membrii fondatori. Tratatul asupra Comunității europene a cărbunelui și oțelului a

fost semnat la Paris la 18 aprilie 1951 pentru o perioadă de 50 de ani.2 Încheierea tratatului s-a

realizat mult prea devreme pentru ca părțile semnatare să afirme cu convingere perenitatea

acestuia, însă instituțiile constituite prin acest tratat au demonstrat o viziune nouă asupra vieții

internaționale, în sensul urmăririi avantajelor individuale în procesul de realizare a interesului

uropean comun. Negociatorii tratatului CECA au avut din partea națiunilor pe care le

reprezentau, mandatul politic de a constitui o organizație total nouă, atât din punct de vedere al

obiectivelor, cât și al metodelor sale de traspune în practică a misiunii trasate. La cererea

reprezentanților Olandei, a fost constituit un Consiliu de Miniștri, dar și o Adunare Parlamentară

și o Curte de Justiție. Toate deciziile importante pentru viața economică și socială a țărilor

semnate se adoptau cu unanimitate de către Înalta Autoritate, organism a cărui independență și

autonomie au fost avute în vedere drept principii pentru tratatul întreg, ca reguli care nu pot fi

încălcate în nici un fel.

Astfel, relațiile foarte strânse între statele europene au demarat prin intermediul

industriiilor de război (cărbune și oțel) dar în scurt timp s-a evidențiat nevoia unei mai strânse

colaborări între statele fondatoare ale CECA. Paul Henz Spaark, politician de origine belgiană, a

redactat raportul care îi poartă numele, raport prin care a propus și argumentat nevoia creării a

încă două uniuni între statele europene: o uniune economică la nivel general, dar și o uniune

particulară pentru gestionarea în comun a problemelor în legătură cu utilizarea pașnică a

energiei atomice.

Tratatele instituind CEEA și CEE au fost semnate la 25 martie 1957 la Roma. Noile

comunități s-au inspirat din concepțiile cu privire la instituțiile comune puse deja în practică prin

tratatul CECA, pe calea unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele europene.3 În

aceeași zi cu semnarea tratatelor de la Roma, cele 6 state fondatoare au semnat și Convenția cu

privire la instituțiile comune, stabilind că tuturor celor 3 comunități, create prin statate diferite și

cu misiuni distincte, li se alătură în sfera lor de competență aceeași Adunare parlamentară și

aceeași Curte de justiție. Deși avută în vedere încă de la început, unitatea deplină a instituțiilor

celor trei comunități, CEE, CECA și CEEA s-a realizat abia prin Tratatul de la Bruxelles

instituind o Comisie Unică și un Consiliu unic

Augustin Fuerea - “Instituțiile Uniunii Europene”, Editura Universul Juridic, București,

2002

o Augustin Fuerea - “Manualul Uniunii Europene”, Editura Universul Juridic, București,

2004

o Florin Oprea - “Teoria generală a statului și dreptului”, suport de curs pentru

învățământul la distanță, Facultatea de Aconomie și Administrarea Afacerilor, Univ. “Al.

I. Cuza”, Iași, 2004

o Jean Paul Jacque - “Droit institutionnel de l’Union Europeenne”, Dalloz, Paris, 2004

o Roxana Mariana Popescu, Mihaela Augustina Dumitrașcu, Augustin Fuerea

(coordonator) - “Drept comunitar european - caiet de seminar”, Editura

PROUNIVERSALIS, București, 2005

o Antonie Iorgovan - „Tratat de drept administrativ”, vol. I și II, Editura ALLBECK,

Bucuresti, 2002

o Constanța Călinoiu, Verginia Vedinaș - „Teoria funcției publice comunitare”, Editura

Lumina Lex, Bucuresti, 1999

o Tratatul asupra Uniunii Europene, Maastricht, 1993

o Constituția asupra Uniunii Europene

o Regulamentul CEE, EURATOM, CECA nr. 259/1968

o Regulamentul CE, EURATOM nr. 723/2004