Dreptul de proprietate

Trecerea la economia de piata in Moldova a generat mari schimbari in toate sferele vietii sociale: crearea noilor unitati economice, modificarea organizatiilor statale, adoptarea noului Cod civil. Dezvoltarea normala a vietii sociale necesita respectarea normelor de conduita. Odata cu procesul de restructurare, s-au produs schimbari esentiale si in societate.

Astfel, un accent important al societatii este proprietatea in noile ei forme recunoscute si ocrotite atat prin legea fundamentala, cit si prin alte legi speciale.

Fiind o totalitate de bunuri cei apartin unui proprietar, notiunea de proprietate poate fi folosita in mai multe sensuri. Insa in majoritatea lor proprietatea este un fapt constant si univers in toate tarile si in toate timpurile. Cu cit omul se dezvolta si paseste pe calea progresului, cu atat el simte in inima sa dorinta de a fi proprietar si de a munci zi si noapte spre a atinge scopul. El uita necazul si durerea muncii, cand se gandeste ca rezultatul muncii sale are sa-i dea un patrimoniu care sa-i inlesneasca traiul si sa-l faca neatarnat. Ideea de proprietate indeamna deci pe om la munca si ii face aceasta munca mai usoara. Proprietatea este deci naturala si necesara omului; fara dansa organizatia sociala este fara neputinta. Sensul invers al acestei notiuni a incercat sa fie demonstrat in socialism, unde proprietatea putea apartine doar statului, iar cea personala trebuia sa dispuna in comunism. Aceasta idee a facut sa dispara simtul de proprietar, stapan si a dus la distrugerea socialismului.

In ansamblu relatiilor de producere alaturi de schimbul de activitate dintre oameni si relatiile repartitie, relatiile de proprietate constituie elementul cel mai important al acestora, baza tuturor celorlalte relatii de productie.

De aceea si dreptul de proprietate trebuie sa fie cunoscut, in toate formele si caracterele sale specifice.

In aceasta lucrare vom analiza notiunea, caracterele, obiectul si subiectul, formele dreptului de proprietate, modalitatile specifice de dobandire a acestora.

? I Dispozitii generale privind dreptul de proprietate.

1 Notiunea dreptului de proprietate si structura sa.

In literatura de specialitate se considera ca si notiunea "drept de proprietate" are mai multe intelesuri. Astfel la C. Statescu se aduce dublul sens al acestei notiuni. Notiunea "drept de proprietate" in sens obiectiv si subiectiv si anume:

- dreptul de proprietate in sens obiectiv, ca institutie juridica, reprezinta totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile de proprietate;

- dreptul de proprietate in sens subiectiv, ca un drept al persoanelor asupra bunurilor, in virtutea caruia titularul are anumite prerogative ocrotite de dreptul obiectiv, in acest sens, dreptul de proprietate face parte din categoria drepturilor subiective patrimoniale si anume, este un drept real.

Proprietatea este un drept subiectiv: in prezent, majoritatea autorilor admit numai ca proprietatea - drept privat, drept subiectiv, drept individual, are o functie sociala, sau poate mai simplu, ca ea nu este conceputa exclusiv in interesul egoist al proprietarului, dar ca ea poate fi limitata in interes social. El este in acelasi timp cel mai important drept real, ocupand locul dominant in - sistemul tuturor drepturilor subiective.

In literatura de specialitate, dreptul de proprietate a fost definit pornindu-se de la o serie de elemente principale si anume;

- dreptul de proprietate este un drept de apropriere, de insusire a unor bunuri materiale;

- prin apropriere sau insusire a bunurilor materiale trebuie inteles, nu un raport dintre om si lucru, ci raporturile sociale in cadrul carora se realizeaza aceasta insusire si care permite infaptuirea ei;

- dreptul de proprietate, ca drept de apropriere, are un caracter istoric si de clasa;

- in continutul dreptului de proprietate intra anumite prerogative (atribute) ce apartin titularului: posesia, folosinta si dispozitia;

- titularul dreptului de proprietate exercita cele trei atribute in numele si interesul sau propriu.

Deci, dreptul de proprietate in sens subiectiv, reprezinta dreptul individual sau al colectivitatii de a-si apropria mijloacele de productie si produsele rezultate si de a exercita asupra acestora, posesia, folosinta, si dispozitia, in nume propriu si in interes propriu, in cadrul si cu respectarea legislatiei in vigoare.

Articolul 1 al Legii cu privire la proprietate nr. 459 prevede continutul juridic al dreptului de proprietate care il constituie cele trei atribute ce apartin titularului: posesia, folosinta si dispozitia (jus utendi, fruendi et abutendi), atribute acordate si aparate fata de orice incalcare prin norme juridice.

Posesia, ca atribut al dreptului de proprietate, implica, din partea titularului dreptului, exercitiul unei stapaniri efective asupra bunului in materialitatea sa, din punct de vedere fizic sau economic, direct sau mijlocit, la locul asezarii permanente a persoanei sau in orice alta parte.

Folosinta, ca atribut al dreptului de proprietate confera titularului a acestuia, de a-si insusi fructele si veniturile pe care acesta le produce, in scopul posibilitatea de a utiliza economic bunul sau, potrivit cu destinatia economica satisfacerii necesitatilor sale materiale si spirituale.

Dispozitia, ca atribut al dreptului de proprietate poate fi materiala si juridica. Dispozitia materiala confera titularului posibilitatea de a hotari asupra existentei materiale a bunului sau, in limitele legislatiei in vigoare (adica titularul poate chiar distruge bunurile proprii). Dispozitia juridica consta in dreptul titularului de a hotari cu privire la soarta juridica a bunului sau, el putand sa-1 instraineze sau sa constituie asupra lui alte drepturi reale, in conditiile stabilite de lege. In legislatie si literatura de specialitate intalneste si notiunea de administrare a bunurilor.

Reiesind din continutul art. 1, 12, 31 ale Legii nr. 459 notiunea de dispozitie si administrare sunt identice, insa adesea ori notiunea de administrare economica poate avea un sens mai ingust decat cea de dispozitie fiind limitata de proprietarul ce transmite bunul altei persoane.

Atributele dreptului de proprietate pot apartine unei singure persoane sau pot fi separate, apartinand la mai multe persoane, ca urmare a vointei titularului dreptului, vointa exprimata intr-o anumita

1. Constitutia Republicii Moldova, din 19 iulie 1994, cu modificarile si complectarile actuale;

2. Codul civil, din 6 iunie 2002;

3. Codul funciar, din 25 decembrie 1991;

4. Codul familiei, din 26 octombrie 2000;

5. Legea cu privire la proprietate, din 22 ianuarie 1991;

6. Legea privind administrarea publica locala, din 18 martie 2003;

7. Baies Sergiu; Rosca Nicolae, ,,Drept civil. Scheme", Chisinau, 2001;

8. Baies Sergiu, "Drept civil. Drept de proprietate", Chisinau, 1995;

9. Eugenia Cojocari, Vitalie Cojocari, ,,Drept civil (Partea generala si speciala)". Intrebari si raspunsuri. Editia I, Chisinau, 2004;

10. Eugenia Cojocari, Marcel Cusmir, Carolina Ciobanu, Vitalie Cojocari, Drept civil. Drepturile reale. Note de curs, Chisinau, 2003;

11. A. Ionascu, "Drept civil. Partea generala", Iasi,1963;

12. V.M. Ciobanu, "Drept procesual civil", vol.I, Bucuresti,1986;

13. D.Radu, ,,Drept procesual civil", Iasi,1973;

14. D. Radu,"Teoria generala a drepturilor reale", Iasi,1992;

15. Eugeniu Softa-Romano, ,,Dreptul de proprietate privata si publica in Romania", Iasi,1993;

16. Dumitru C. Florescu, ,,Dreptul de proprietate", Bucuresti,2002;

17. T. Ionascu, ,,Drepturi reale,Bucuresti,1994;

18. Dumitru Lupulescu, ,,Dreptul de proprietate comuna pe cote-parti", Bucuresti,2000;

19. C. Barsan, ,,Drept civil. Drepturi reale", Bucuresti,2001;

20. Julieta Manoliu, G.H.Durac,"Drept civil. Drepturile reale principale", Iasi,1994;

21. C.Statescu, C.Birsan, ,,Drept civil. Drepturile reale", Bucuresti,1998;

22. D. Macovei, ,,Drept civil - Succesiuni", Iasi, 1993.