Criminalitatea reprezinta un sistem de proprietati si functii proprii,distincte calitativ.
Criminalitatea reala este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale savarsite pe un anumit teritoriu, intr-o perioada de timp determinata.
Criminalitatea aparenta cuprinde totalitatea infractiunilor semnalate sistemului justitiei penale si inregistrate ca atare.
Criminalitatea legala reprezinta totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronuntat hotarari de condamnare ramase definitive.
Diferenta dintre criminalitatea reala si criminalitatea aparenta este denumita cifra neagra a criminalitatii si reprezinta faptele antisociale care, din diverse motive, raman necunoscute organelor din sistemul justitiei penale.
Concepte calitative-anvergura prejudiciilor,aparitia unor forme noi de criminalitate,aparitia unor noi tipologii de infractori
Ca element component al sistemului, infractiunea reprezinta manifestarea particulara a fenomenului infractional, avand identitate, particularitati si functii proprii.
Infractiunea reprezinta fapta prevazuta de legea penala,savarsita cu vinovatie si care prezinta pericol social.
Strict juridic, infractorul este persoana care, cu vinovatie, savarseste o fapta sanctionata de legea penala. Din punct de vedere criminologic, conceptul de infractor are o semnificatie complexa datorita conditionarilor bio-psiho-sociale care il determina pe om sa incalce legea
Intrucat, pana in prezent, nu s-a dovedit existenta unor trasaturi de ordin bio-antropologic care sa diferentieze infractorul de non-infractor, persoana care incalca legea penala este considerata ca un esec al procesului de socializare.
Lucrarile criminologice de data recenta au demonstrat existenta unei relatii complexe intre faptuitor si victima, constatandu-se ca, in producerea actului infractional, contributia victimei nu poate fi exclusa din sfera unui model cauzal complex.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
