Concurența neloială - Infracțiunea de abuz de poziție dominantă în cazul Microsoft

I.1. Consideratii generale. Concurenta este un element definitoriu al economiei de piata si reprezinta motorul dezvoltarii economico-sociale.

In general prin concurenta se intelege o confruntare intre tendinte adverse, care converg spre acelasi scop. Prin concurenta, in sens juridic intelegem confruntarea dintre agentii economici cu activitati similare sau asemanatoare, exercitate in domeniile deschise pietei pentru castigarea si conservarea clientelei, in scopul rentabilizarii propriei intreprinderi

Dreptul concurentei comerciale se defineste ca fiind ansamblul de reglementari destinate sa asigure, in raporturile de tara interne si internationale, existenta si exercitiul normal al competitiei dintre agentii economici, in lupta pentru castigarea extindere si pastrarea clientelei.

I.1.1. Premise. Din punct de vedere economic, concurenta, pentru a fi posibila presupune o piata organizata pe baza urmatoarelor reguli: independenta si descentralizarea activitatii de productie, de distributie si de consum, libertatea de initiativa fara constrangeri sau limitari, de ordin administrativ si proprietatea privata asupra unui procent semnificativ din totalitatea mijloacelor de productie.

I.1.2. Functii. In conditiile de piata libera concurenta indeplineste cateva functii definitorii:

- faciliteaza ajustarea automata a cererii si ofertei in toate domeniile vietii economice;

- impiedica fixarea preturilor printr-o politica de monopol exercitata de anumiti agenti economici;

- stimuleaza inventiile si inovatiile, crearea de produse ori servicii noi de o calitate tot mai buna;

- asigura o alocare rationala a resurselor in functie de diferitele utilitati solicitate pe piata;

- stabileste o repartizare a beneficiilor proportionala cu contributia efectiva a agentilor economici in activitatea de producere a unor bunuri si de prestare a unor servicii si de distributie a acestora.

I.1.3. Tipuri de concurenta. In functie de anumite criterii in literatura juridica de specialitate se face deosebire intre mai multe forme ale concurentei. Dupa gradul de libertate se distinge intre concurenta pura sau perfecta si concurenta eficienta sau posibila.

Concurenta pura sau perfecta are trasaturi cum ar fi: atomicitatea pietei (un numar mare de agenti mici si mijlocii), omogenitatea produselor si serviciilor (relativa similitudine calitativa a acestora), transparenta (posibilitatea consumatorilor de a cunoaste caracteristicile si preturile produselor care li se ofera), pluralitatea de optiuni mobilitatea factorilor de productie determinata de factori care tin exclusiv de piata. In raport cu acest tip de concurenta statul nu intervine in economie decat pentru asigurarea conditiilor optime pentru desfasurarea spontana a concurentei economice. Concurenta perfecta a functionat in perioada de inceput a capitalismului. In timp, tendinta a fost de a se promova o alta forma a concurentei denumita conventional concurenta eficienta sau posibila.

Interventia statului in cazul concurentei eficiente consta in indeplinirea de catre acesta a unor functii de reglementare, de asistenta si de gestiune

Concurenta eficienta se concretizeaza prin trei trasaturi specifice si anume:

-caracterul deschis al pietei (toti agentii economici se bucura de accesul liber pe piata);

-libertatea de actiune pe piata (toate intreprinderile isi pot stabili in mod autonom politica in raport cu ceilalti concurenti si cu consumatorii);

-toti utilizatorii si consumatorii sa beneficieze de un grad satisfacator de libertate in alegerea furnizorului si a marfii dorite

Modelul concurentei este flexibil si raspunde in mod corespunzator unor exigente conjuncturale impuse de piata si este larg adoptat in teoria dreptului ca si in jurisprudenta, inclusiv de jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene.

Dupa cum prin practicile concurentiale ale agentilor economici se incalca dispozitiile legale care reglementeaza domeniul concurentei se face distinctie intre concurenta licita si concurenta ilicita.

Concurenta ilicita poate fi de asemenea clasificata in concurenta interzisa si concurenta neloiala. Concurenta interzisa apare in domenii scoase de lege din sfera competentei. Concurenta neloiala apare in domeniul in care competitia este permisa prin lege dar trebuie desfasurata cu mijloace oneste. In concluzie, asa cum s-a observat, ne aflam in cazul concurentei interzise atunci cand se savarseste un act fara drept (interzis de lege) si in cazul concurentei neloiale atunci cand un act, in principiu permis este realizat printr-un exercitiu abuziv al unui drept.

Prin concurenta neloiala trebuie sa intelegem savarsirea in domeniile deschise competitiei economice, a unor fapte contrare legii sau uzantelor cinstite ale activitatii comerciale, in scopul captarii clientelei unor rivali de pe piata relevanta, producandu-se astfel prejudicii materiale si/sau morale, prezente sau eventuale Concurenta neloiala nu trebuie confundata cu activitatile pe care le poate desfasura titularul unui drept de proprietate industriala, cu practicile monopoliste, sau cu anumite masuri ce se iau pentru protectia consumatorului. Potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurentei neloiale , constituie concurenta neloiala orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea industriala si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii.

In practica judiciara uneori se face confuzie intre concurenta onesta si cea neloiala. Pentru a-si acapara clientela un comerciant are dreptul sa uzeze de toate practicile oneste pentru a obtine acest lucru, inclusiv practicarea unor preturi mai mici decat un alt agent comercial concurent cu acelasi profil de activitate.

I.2. Regimul juridic al concurentei. Evolutia reglementarilor in dreptul intern. Initial actele de concurenta neloiala erau supuse regimului juridic de drept comun al raspunderii delictuale prevazut in art. 998 C. civ. Mai tarziu au fost adoptate acte normative specifice din care amintim: Legea din 17 martie 1884 asupra comertului ambulant, Legea concurentei neloiale din 18 mai 1932 si Decretul pentru reglementarea si controlul cartelurilor din 10 mai 1937 completat prin Legea din 26 septembrie 1939.

1.A. Corhan, Dreptul Concurentei Comerciale- note de curs, Ed. Europa Nova, Lugoj, 1998

2.O. Capatana, Dreptul Concurentei Comerciale (concurenta onesta), Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1992

3.I. Floander, M. Costea, A. Rapotan, Dreptul Concurentei, Ed. Europolis, Constanta, 2007

4.O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck , 2001

5.T. Prescure, Curs de dreptul concurentei comerciale, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2004

6.C. Voicu, Al. Boroi, Fl. Sandu, I. Molnar, M Gorunescu, S. Corlateanu, Dreptul penal al afacerilor, Editia 3, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006

7.Conf.univ. dr. Radu GEAMANU - Note de curs

8.Raportul general privind activitatea UE

9.Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale publicata in M. Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1991, modificata si completata de Legea nr. 21/1996 si Legea nr. 298/2001

Alte surse:

1.http://ec.europa.eu/comm/competition/antitrust/overview_en.html]

2.http://www.competition.ro/documente/en/publicatii_Consiliul%20Concurentei%20Ghid%20Competentele%20instantelor%20nationale.pdf

3.http://www.curia.europa.eu/en/instit/presentationfr/tpi.htm

4.www.consiliulconcurentei.ro