Curtea Europeană a Drepturilor Omului

I. Notiunea si clasificarile drepturilor omului

1.1. Institutia drepturilor fundamentale ale omului

Omul, fiinta sociala prin esenta, se raporteaza in mod necesar la semeni, la societate in ansamblu, acesta fiind cadrul care-i asigura existenta si dezvoltarea prin aceea ca ,,fiecare are un statut al sau in care se insumeaza totalitatea drepturilor pe care societatea le acorda sau le pretinde de la fiecare"

Prin norme de drept s-a fundamentat ,,status libertatis" al persoanei, notiune care in timp a avut ca rezultat cristalizarea institutiei numita a drepturilor omului, ce reprezinta o garantie solida a desfasurarii in conditii optime a relatiilor acestora.

Drepturile omului reprezinta principalele conditii care permit fiecarei persoane sa-si dezvolte si sa-si foloseasca cat mai eficient calitatile: fizice, intelectuale, morale, socio-afective si spirituale. Ele decurg din inspiratia tot mai mare a omenirii la o viata in care demnitatea si valoarea fiecaruia este respectata si protejata. Inscriindu-se in filosofia "dreptului natural " si stand la baza teoriei "Contractului social " a lui Jean-Jacques Rousseau, conceptul drepturilor omului a fost formulat pentru prima data in secolul al XVIII-lea, insa a fost concretizat in timpul a doua mari evenimente: Revolutia burgheza din Franta (1789) si rebeliunea coloniilor engleze din America de Nord impotriva Marii Britanii (1776). Astfel, Declaratia evolutiei franceze privind drepturile omului si cetateanului, din 26 august 1789, da expresie filosofiei dreptului natural si consacra principiul egalitatii tuturor persoanelor in fata legii, ca principiu pe care se intemeiaza celelalte drepturi si libertati, cum sunt: dreptul la proprietate, la securitate, la rezistenta fata de o presiune, libertatea de gandire, de expresie si de manifestare.

. Astfel, "Habeas Corpus", act adoptat de parlament in 1679, garanteaza inviolabilitatea persoanei, iar "Bill of Rights" din 1689 recunoaste dreptul la alegeri libere, libertatea cuvantului, eliberarea sub cautiune, dreptul de a fi judecat de un tribunal cu juri, precum si alte drepturi, insa primul document european in care au fost schitate primele elemente ale protectiei juridice a persoanei umane este "Magna Charta Libertatum", semnata in 1215 de regele Ioan Fara de Tara, document prin care se reglementeaza raporturile regelui cu nobilimea si biserica engleza, si care consacra dreptul la judecata potrivit legii.

Problematica drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si cetateanului este reglementata de dreptul constitutional in plan intern si este in acelasi timp obiect al reglementarilor de drept international public. Conceptul drepturilor omului, astfel cum a fost elaborat pe plan international, serveste ca un important suport pentru fundamentarea ideii existentei drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Drepturile omului sunt de obicei intelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o persoana are in mod inerent dreptul pur si simplu pentru ca el sau ea este o fiinta umana. Drepturile omului sunt astfel considerate ca fiind universale si egalitare. Aceste drepturi pot exista ca drepturi naturale sau ca drepturi legale, atat in legislatia nationala si internationala.

Multe dintre ideile de baza care au animat miscarea s-au dezvoltat in urma celui de al doilea razboi mondial si a Holocaustului, culminand cu adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului din Paris de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite in 1948. Lumea antica nu poseda conceptul de drepturi universale ale omului. Societatile antice au avut "sisteme elaborate de taxe, conceptii de justitie, legitimitate politica, si umana infloritoare, care a cautat sa realizeze demnitatea umana, inflorirea, sau bunastarea in intregime independente de drepturile omului".

Dumitru Mazilu, ,,Concept, exigente si realitati contemporane", Editia a IV-a, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2008

Corneliu Birsan, ,,Conventia europeana a drepturilor omului-Comentarii pe articole" Ed.C.H.Beck, Editia a-II-a, Bucuresti 2010,

Doina Micu,"Garantarea drepturilor omului", Editura ALL BECK, Bucuresti,1998