Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Originile Conventiei si impactul acesteia in Europa de Est

Aceasta Conventie a fost semnata la Roma in data de 4 noiembrie 1950 si a intrat in vigoare in anul 1953. Preambulul acestei Conventii se refera la Declaratia Drepturilor Omului din 1948 a Organizatiei Natiunilor Unite, care - asa cum ii sugereaza si numele - nu este decat o declaratie, in sensul ca nu are nici un efect juridic pentru ca nu exista obligativitatea respectarii ei.

Pe de alta parte, Conventia Europeana prevede obligativitatea respectarii prevederilor sale. De fapt, aceasta Conventie a reprezentat unul dintre raspunsurile pe care Europa de Vest l-a avut in urma celui de al Doilea Razboi Mondial, in special la adresa ororilor regimului national-socialist, atat in teritoriile ocupate, cat si in alte zone. Obiectivul acestei Conventii a fost acela de a ingreuna aparitia regimurilor totalitariste prin instituirea - prin altele - a unei serii de drepturi fundamentale de care sa beneficieze cetatenii. De obicei, regimurile totalitare desconsidera aceste drepturi.

Si intr-adevar, in cazul in care lasam la o parte procesele impartiale, descoperim ca multe procese in care Curtea Europeana a constatat incalcarea unuia dintre drepturile fundamentale implicau in mod neindoios ,,abuzuri de putere" din partea autoritatilor. Si nu este o coincidenta faptul ca multe situatii de acest gen si-au avut originea in zone turbulente cum ar fi Irlanda de Nord sau Turcia, unde respectarea drepturilor omului poate fi foarte usor supusa unor presiuni.

Pe de alta parte, Conventia si jurisprudenta Curtii Europene ofera anumite criterii pentru obtinerea unui echilibru adecvat intre interesele individuale ale cetatenilor si interesele colectivitatii (statul sau un alt organism public). Si un instrument important in acest sens este asa-numitul ,,test al proportionalitatii".

Mai mult decat atat, eficienta acestei Conventii a crescut in mod semnificativ prin crearea unui mecanism de supervizare internationala. Forta motrice a acestui mecanism o constituie sesizarile si plangerile formulate de cetateni. Aceste sesizari si plangeri ofera Curtii Europene posibilitatea de a-si juca rolul de ,,supervizor international". Sarcina Curtii Europene este aceea de a asigura respectarea angajamentelor asumate de catre statele semnatare ale Conventiei (Articol 19).

In Europa de Vest, Conventia a intrat in vigoare la opt ani dupa incetarea celui de al Doilea Razboi Mondial. Insa drepturile umane nu au constitui o problema in vremurile tulburi care au urmat celui de al Doilea Razboi Mondial doar in Europa de Vest, iar in Europa Centrala si de Est dupa 1990. Aceeasi situatie s-a produs si in vremuri la fel de tulburi si dupa revolutiile din Franta si de pe continentul american, in urma cu mai bine de 200 de ani.

Aceste conexiuni istorice in sine ofera o ilustrare a faptului ca ne aflam in fata unor probleme de importanta esentiala pentru societate. De asemenea, personal consider ca exista o paralela destul de semnificativa intre pozitia Curtii Europene de la Strasbourg si cea a Curtii Supreme a Statelor Unite.