Riscuri bancare - sinteză din literatură de specialitate

Introducere

Economia de piata presupune in mod necesar existenta unui sistem bancar care sa asigure mobilizarea tuturor disponibilitatilor monetare ale economiei si orientarea lor temporara in desfasurarea de activitati economice eficiente.

Prin activitatea desfasurata de banci, de colectare de resurse financiare concomitent cu plasarea acestora spre unitatile care resimt nevoi temporare suplimentare, acestea indeplinesc un rol important de intermediere bancara. In acest sens, creditul devine instrument activ in stimularea dezvoltarii economiei, prin intermediul lui incurajandu-se actiunea anumitor fenomene, in functie de obiectivele urmarite a se realiza.

Creditul este indispensabil economiei, de aceea modul de acordare a acestuia are o importanta majora, aici intervenind functia bancii de analist financiar pentru a orienta resursele spre cele mai eficiente plasamente.

In angajarea resurselor lor, bancile se confrunta cu o serie de riscuri:

1. riscul de nerambursare;

2. riscul lipsei de lichiditate;

3. riscul variatiei ratei dobanzii pe piata;

4. riscul de capital;

5. riscul repatrierii capitalului in conditiile creditarii externe (riscul valutar si riscul de tara).

Acordand credite banca isi asuma mai multe tipuri de riscuri, acestea fiind determinate fie de calitatea celui care face imprumutul, fie de evolutia economica generala, fie de structura generala a bancii.

Se cunoaste faptul ca performanta bancara are doua dimensiuni: rentabilitate si risc, iar managementul bancar urmareste maximizarea performantelor bancare prin armonizarea urmatoarelor obiective: maximizarea rentabilitatii bancii, minimizarea expunerii la risc si incadrarea in normele de calitate si comportament prudential.

Cunoasterea tuturor riscurilor este un fapt necesar si important pentru fiecare banca, dar in conditiile amplitudinii procesului de recreditare, cunoasterea, evitarea si prevenirea lor este de o deosebita relevanta la nivel national.

Lucrarea de fata este dedicata riscului bancar, risc care insoteste ca o umbra dezvoltarea si prosperitatea bancilor de pretutindeni, aceste uzine financiare cu rol esential in functionarea organismului economic. Trebuie precizat, insa, ca in studiul riscului bancar exista o ,,bariera stiintifica" generata de confidentialitatea inerenta acestui tip de analiza. De aceea, intentia de a acoperi toata sfera de cuprindere a riscului bancar s-ar afla in contradictie cu realitatea.

Lucrarea este structurata in doua capitole.

Primul capitol intitulat ,,Riscul - abordare generala" cuprinde o scurta prezentare a riscului in general.

In cel de al doilea capitol denumit ,, Riscul bancar" sunt prezentate definitii ale riscului bancar, componeneele riscului bancar, precum si gestiunea riscului bancar.

Al treilea capitol denumit "Clasificarea riscurilor bancare" este dedicat prezentarii continutului riscurilor bancare precum si o clasificare a acestora.

Aceasta lucrarea se incheie cu concluziile pe care ni le-am exprimat in urma documentarii realizate si a legislatiei in vigoare existente in Romania.

Capitolul 1. Riscul - abordare generala

Progresul societatilor contemporane a fost posibil datorita utilizarii unor modele economice in care riscul si incertitudinea erau utilizate intr-o mai mare masura decat in economiile centralizate

Exista in literatura de specialitate definitii diferite ale riscului, in functie de punctul de vedere din care se face analiza riscului.

Conform definitiei lingvistice, riscul reprezinta probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinte adverse pentru subiect. In acest context, prin expunere la risc se intelege valoarea actuala a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suporta sau le-ar putea suporta institutia financiara in cauza. Etimologic, termenul provine din latinescul resecare, care inseamna ruptura intr-un echilibru.