Prezentarea Standardelor IAS-IFRS pentru IMM-uri

I. Introducere

1. Necesitatea si motivele conceperii unor standarde speciale pentru IMM-uri

Managerii IMM-urilor sunt constienti ca un contabil poate salva sau ucide o afacere. Este esential sa se inteleaga faptul ca abilitatile unui profesionist contabil nu se rezuma doar la elaborarea declaratiilor fiscale si la gestiunea costului fiscal al afacerii. Profesionistul contabil este in masura sa identifice din noianul de informatii contabile pe cele relevante si credibile care ar fi utile managerului in fundamentarea deciziilor. Contabilul ar putea identifica sursele de incertitudini ale afacerii, ar putea avea un cuvant important de spus in managementul organizatiei. Daca IMM-urile tot trebuie sa plateasca un cost al raportarilor contabile si fiscale, ar trebui sa aiba interesul de a exploata mai eficient nivelul de expertiza al profesionistului contabil. Cele trei obiective asumate de Consiliul National al IMM-urilor pentru perioada urmatoare sunt combaterea evaziunii fiscale, stimularea investitiilor si absorbtia fondurilor europene. In realizarea acestor obiective profesionistul contabil este si va ramane un partener activ si esential. Intreprinderile mici si mijlocii domina numeric economia nationala. Dincolo de valorificarea resurselor locale, ele reprezinta structurile care apara cel mai bine specificul national, cultura, comportamentele economice si sociale.

Nevoile de informare financiara ale IMM-urilor sunt diferite de cele ale intreprinderilor mari, iar cauzele sunt multiple. In consecinta, constrangerile si exigentele privind raportarea financiara asigurata de intreprinderile mari ar trebui sa fie altele decat cele ale IMM-urilor. Exigentele informationale trebuie evaluate prin prisma raportului cost-beneficiu. In Romania nu exista, in prezent, un sistem de raportare financiara simplificat pentruIMM-uri, toate entitatile, indiferent de marime, aplicand regulile stipulate in OMFP3055/2009.

Studiile efectuate in cadrul CECCAR cu ocazia trecerii la OMFP 1752/2005, precum si la mai noul OMFP 3055/2009 atesta faptul ca aceasta reglementare contabila unica este perceputa ca fiind mult prea complexa de catre IMM, mai ales de catre microintreprinderi, in timp ce unele dintre marile intreprinderi o considera insuficienta. In plus, raportarea financiara implica costuri administrative semnificative. Pe langa aceasta, entitatile fac si o raportare fiscala care solicita costuri administrative substantiale. Intreprinzatorii mici si mijlocii trebuie sa faca fata retelei foarte dense de reguli fiscale ce au drept obiectiv colectarea informatiilor necesare obtinerii declaratiilor fiscale. Pentru diminuarea acestor costuri, de multe ori, mai ales la nivelul IMM-urilor, este intalnita practica selectarii politicilor contabile care sa nu contravina pe cat posibil prevederilor fiscale, efectul fiind obtinerea de informatii poluate de interesul fiscal si care sunt lipsite de relevanta pentru creditorii bancari, proprietarii de capital, partenerii comerciali etc. O raportare financiara de calitate costa si nu orice entitate este dispusa sau isi poate permite sa plateasca pretul acesteia. Acestor dificultati li se adauga cele induse de unele politici contabile stipulate de reglementarile in vigoare. Ordinul 3055/2009 impune un model de raportare bazat pe prevederile Directivelor Europene si ameliorat prin preluarea, din ce in ce mai substantiala, a unor politici din referentialul IFRS. Acest model are o serie de limite intretinute chiar de directive, care ofera principiile generale si modelele de prezentare ale situatiilor financiare.